E atâta zahăr în cartea asta încât poți face un milion de acadele!
Bine, poate că este o afirmație puțin deplasată ținând cont că Elsie are diabet și chiar dacă ea încearcă să își ducă povara cu seninătate, simplitate și naturalețe, drama ei este cât se poate de reală și dureroasă și o vom trata ca atare.
Referința era mai mult la povestea romantică pe care o trăiește Elsie împreună cu Jack și la toate scenele de apropiere și tensiune dintre cei doi, descrise cu mult umor și plăcută jovialitate.
Teoria iubirii este un comedy-romance dar împletit cu multe elemente pragmatice, din știință, medicină, chimie și chiar psihologie. Să nu uităm însă că romance-ul este “regele junglei” și la “el se vor închina” toate celelalte, pe tot parcursul cărții.
Lumea savanților, a cercetătorilor, a profesorilor și medicilor este colorată de pasiunea pe care Jack (Jonathan Smith-Turner) o dezvoltă pentru Elsie (Dr. Elsie Hannaway).
Elsie Hannaway este o tânără teoreticiană fiziciană care se chinuie să își folosească ultimii cenți și ultimele picături de entuziasm pentru a-și găsi locul în domeniul științei.
Cariera ei prezentă și viitoare depinde însă de firimiturile pe care i le aruncă profesorul ei coordonator, Christophe Laurendeau, un nume cunoscut în comunitatea științifică și un personaj cheie, cu intenții ascunse, care mută povestea dintr-un punct culminant în altul.
Elsie are mai multe mini-joburi, cu jumătăți, sferturi și cincimi de normă predând fizica la mai multe instituții de învățământ și fiind (ghiciți ce?) “ iubită falsă” în timpul dintre ele.
Sunt sigură că v-ați făcut deja rapid niște socoteli!
Normal că tocmai acest “job din timpul liber” îi va aduce succesul și eșecul (ordinea este aleatorie și alternantă) atât în carieră cât și în dragoste.
Lucrurile încep să scape de sub control atunci când, făcând pe falsa iubită pentru Greg Smith “clientul ei preferat”, îl întâlnește pe fratele acestuia Jack, despre care nu înțelege exact de la început, cu ce se ocupă.
O impresionează însă statura lui masivă și aerul misterios pe care îl expiră.
Apoi se mai întâmplă ceva: primește o ofertă extrem de tentantă pentru un post de titular la departamentul de fizică la MIT.
Unde, normal (ghiciți ce?) trebuie să concureze împotriva unui candidat susținut de (ghiciți cine?) Jack Smith!
Și iată-i rivali atât pe plan personal cât și profesional.
Dintre toate aceste coincidențe nu poate ieși decât scântei sau mai bine zis ecuații de particule cuantice, fotoni, protoni, neutroni, gravitaționali, galactici și spațiali!
Elsie are însă și o problemă existențială: ea este așa cum toți ceilalți vor ca ea să fie. Se transformă în prietena ideală, fiica perfectă și studenta eminentă având mereu zâmbetul pe buze; acel clasic zâmbet care este trădat de ochii ce refuză să se încrețească.
Se metamorfozează în mii de variante, variante infinite și le oferă tuturor celor pe care îi cunoaște o Elsie care le aprobă opiniile, o Elsie care le împărtășește pasiunile, o Elsie și încă o Elsie și încă o Elsie care nu le refuză niciodată nimic.
Nimeni nu știe cine este Elsie cu adevărat. Câteodată nici măcar Elsie însăși.
Dar când ajunge la Jack:
Mă înțeleg cu oamenii: le dau ceea ce-și doresc și tot ce le cer e să nu mă deteste în mod deliberat.
Dar Jack Smith! Jonathan-Idiotul-de-Smith-Cretinul-de-Turner. A fost ostil, dezagreabil și suspicios din ziua în care ne-am cunoscut. S-a răhățit pe teritoriul meu, mi-a distrus îndrumătorul de doctorat, iar acum e un obstacol în calea visurilor mele. Din cauza asta a pierdut privilegiul pe care îl ofer oricărei ființe umane: acela de a avea de-a face cu varianta pe care și-o dorește a lui Elsie.
Varianta lui Elsie pe care o s-o capete e cea pe care vreau eu să i-o ofer. Iar varianta cu pricina e foarte enervantă.p.73
La început totul pare o joacă, apoi o competiție, urmând ca finalul să nu anunțe nimic bun pentru nimeni. Însă când măștile sunt înlăturate, adevărul este expus și sentimentele clarificate, totul devine serios, cu multă încărcătură emoțională.
Printre frazele comice, întâlnirile semi-amoroase tensionate și privirile pătrunzătoare tăcute, Ali Hazelwood ascunde destule subiecte sensibile și pentru cei “insensibili”: rasismul, deficiențele sistemului medical și lipsurile celui de universitar, pretențiile societății și ale familiei care îngreunează balanța doar pe “talerul” cererii în timp ce cel al dăruirii se clatină mereu gol.
Poate un pic prea frumos, prea perfect, prea la fix se potrivește totul. Povestea de dragoste dintre cei doi este clar ruptă de realitate, perfecționată și idealizată dar cred că lansează exact doza de reality- romance de care cititorul are nevoie pentru a-și stimula hormonul fericirii.
Este la fel ca o cafea italiană- espresso: știi că inima îți va bubui puternic doar 4pentru câteva minute. Dar chiar dacă este “degeaba”, urmând ca apoi să resimți din nou starea de letargie pentru restul zilei, merită să o simți oricum pentru că euforia de moment pe care ți-o provoacă este magnetică, stelară și inegalabilă!






