Niculina Croitoru a lansat anul acesta cel de-al doilea volum liric, “Drumul către mine – Călătorind prin anotimpuri”. Așa cum sugerează titlul și subtitlul volumului, această colecție de poezii urmărește atât etapele de dezvoltare cât și ale cunoașterii de sine, care au intervenit odată cu trecerea anilor.
În acestă colecție sunt trecute în revistă nu numai trăirile autoarei, ci și variate evenimente externe. Între acestea am regăsit poezii dedicate diferitelor ritualuri care se derulează cu ocazia sărbătorilor de peste an.
Volumul debutează cu poezii de iarnă, dar iarna nu e un anotimp al răcelii și al îngețului, ci dezgheață inima cititorilor.
Gânduri la început de an…
Cerul ninge cu raze de soare
În astă primă zi din an.
Cu începuturi promiţătoare,
Ieşite cu totul din plan.
Nostalgia, notele umoristice, optimismul care încolțește la început de an se întrepătrund și dau o notă aparte întregului volum.
Bal mascat
Se pregătește iarna mea de bal mascat,
S-a nărăvit la vreme însorită.
Cu Crivățul, nu a mai încheiat contract,
Dă haina la schimb, cu una-nflorită.
Anotimpurile se succedă, multe și variate modificări se resimt pe toate planurile. Trecerea timpului e analizată din diferite perspective, iar maturitatea autoarei își face simțită prezența.
Destinul, veşnica întrebare!
Destinul nostru, nu e întâmplare,
Îl țesem pas cu pas și îl împlinim.
Plecăm la drum, cu veşnica întrebare:
Unde oare, când și cum îl întâlnim?
E forța noastră, sau este voința
Din nepătrunsul sau necuprinsul cer?
Prea umiliți, ne aşteptăm sentința,
Când el ne e încrustat în caracter.
Fiecare strofă luată separat este plăcută, dar efectul cel mai puternic îl are atunci când este parcursă întreaga poezie, pentru că fiecare poezie are un mesaj, iar acesta se dezvăluie treptat.
Multe dintre fragmentele lirice prezente în acest volum au aer de retrospectivă, de autoevaluare, conțin unele referințe bibliografice … în final se adună într-o colecție emoționantă de lecții de viață. Uneori acest volum m-a dus cu gândul la o carte de reflecții versificată.
Raiul nu este departe!
Trecutul este întotdeauna cu noi,
E acolo static privind afară.
Las așa să rodească, sau îi pun altoi,
Trăind, ca și cum ar fi prima oară!
Iubirea reprezintă o idee recurentă, revine în toate anotimpurile, dar sub forme diferite.
Poeziile au rimă și ritm, versurile curg ușor, dar sunt de impact. Am fost cucerită de nota optimistă a autoarei, care transcede chiar și poeziile care abordează teme cu un subiect mai sumbru precum despărțirea, iminința morții, etc.
Am pierdut dublul sens!
Când drumul nostru nu mai are dublul sens,
Au năvălit amintirile cu tine
Cunoscându-te, m-am cunoscut pe mine,
Nu mai știu cum am ajuns pe contrasens!
Cartea se încheie ca un cerc complet, cu versuri dedicate iernii. Poeziile Niculinei Croitoru sunt adevărate povești versificate, care emoționează și înduioșează inima cititorilor de toate vârstele, cuvintele folosite sunt simple în vreme ce mesajele transmise au o complexitate subtilă. Prin intermediul acestui volum cred că mulți cititori vor găsi calea către propriul sine.




