Unul o are deja. Celălalt o dorește. DAR EL… EL O VA PĂSTRA.
După moartea părinților ei, care aleg să își pună capăt vieții împreună, Tiernan înțelege că nu a fost niciodată o prioritate pentru ei. Singura apropiată îi rămâne Mirai, dar lucrurile se schimbă când Jake Van der Berg, fratele vitreg al tatălui ei, o anunță că a fost lăsată în grija lui până la majorat. Astfel, Tiernan decide să plece în munți, la Chapel Peak, unde locuiește cu unchiul și verii ei. La început, totul i se pare greu de suportat, mai ales interacțiunile cu Noah și Kaleb. Viața izolată din munți e aspră, iar ea poartă traumele unei copilării lipsite de iubire. Comunicarea cu Kaleb, care nu vorbește din copilărie, este tensionată, tachinările cu Noah o obosesc, iar relația cu Jake, ce are intenții neclare, o pune în încurcătură.
Se presupune că ar trebui să fie o familie, dar pentru Tiernan devine imposibil să-i privească astfel atunci când atracția față de cei trei prinde contur. Deși la început schimbarea i se pare un calvar, iar sarcinile impuse de Jake o enervează, în scurt timp realizează că fiecare are un rol în gospodărie și că trebuie să funcționeze ca o echipă. În timp ce Kaleb o intimidează prin tăcerea lui, tocmai acel mister o atrage, pentru că se regăsește în suferința lui.
Noah îi dă impresia bărbatului ideal, gata de aventuri, dar Jake pare singurul capabil să-i ofere stabilitate. În același timp, femeile care intră și ies din viața Van der Berg-ilor nu schimbă faptul că privirile lor se opresc mereu asupra Tiernanei. Ea este acum a lor, iar Chapel Peak devine scena unde nimeni nu are voie să le-o răpească. Pentru prima oară după mult timp, Tiernan începe să simtă că aparține unui loc, chiar dacă relația dintre ei este departe de a fi una firească. Când începe să se apropie de cei trei bărbați, nimeni nu o respinge, fiecare își așteaptă momentul, fermecat și prins în joc.
Dar cum ar putea rezista acest echilibru fragil? Iarna nu durează la nesfârșit, iar odată cu trecerea ei, Tiernan va trebui să părăsească Chapel Peak și să lase în urmă această familie atipică. Jake își dorește să o facă să își elibereze emoțiile ascunse, să se deschidă. Alături de Noah și Kaleb, toți trei o vor transforma. Însă va ieși Tiernan mai puternică din această experiență sau, dimpotrivă, va fi distrusă, așa cum se teme Jake? Alegerea este grea, pentru că fiecare are ceva unic de oferit. Timpul petrecut împreună îi pune la încercare în moduri neașteptate. Jake încearcă să regăsească iubirea pierdută, Noah să învețe să trăiască înainte de a iubi, iar Kaleb să își înfrunte fantomele trecutului. Iar Tiernan trebuie să decidă lângă cine îi este locul. Indiferent de ce va aduce viitorul, Chapel Peak devine un cămin pentru ea, iar familia Van der Berg îi marchează viața pentru totdeauna. Finalul va răspunde la întrebarea: e familia un sprijin sau povara care te frânge?
Părerea mea despre trio-ul din Credence:
Am citit Credence cu câțiva ani în urmă și încă îmi amintesc cât de mult m-a prins, chiar dacă a fost o experiență diferită față de alte povești ale autoarei.
Tiernan este un personaj marcat de nesiguranțe și frământări, ceea ce o face mai greu de înțeles pe alocuri, dar tocmai această vulnerabilitate i-a dat un aer aparte. Kaleb a fost inițial fascinant prin misterul și tăcerea lui, iar evoluția sa, chiar dacă nu a fost mereu liniară, i-a adus un plus de profunzime. Noah a rămas mai clasic și previzibil, dar a oferit echilibru poveștii. Cel care mi-a atras cel mai mult atenția a fost Jake, carismatic, puternic și cu un rol definitoriu în viața lui Tiernan.
Trebuie să recunosc că este o carte spicy, o carte hot. Chiar dacă relațiile dintre ei sunt puțin ieșite din comun. Dar cui nu îi place cum creează Penelope relațiile dintre personaje?
Îmi plac poveștile întunecate și îndrăznețe, iar Credence are curajul de a ieși din tipare. Relațiile dintre personaje nu au fost mereu perfect conturate, însă intensitatea și chimia dintre ele s-au simțit în multe momente și au adus tensiunea necesară poveștii. Deși nu se compară cu Birthday girl, cred că tocmai asta este și ideea ce se află în spatele a tot ce înseamnă Credence. Trebuie să scandalizeze!
Cadrul montan a fost, pentru mine, punctul forte al cărții: munții, iernile grele, plimbările prin pădure și liniștea lacului au creat o atmosferă superbă, care mi-a rămas în minte și după ce am închis cartea. O feerie montană. Și puțin erotică, dar în fine!
Este genul de lectură pe care aș putea să o recitesc oricând pentru decorul aparte și pentru emoțiile transmise. În ciuda micilor lipsuri, Credence rămâne o poveste interesantă și atipică. Uitându-mă în urmă, deși știu că mi s-a părut neobișnuită, m-a prins mult. Deci, nu face asta ca această carte să fie una bună? Sper că v-am convins să vă aventurați în Chapel Peak!
Alte recenzii de la Penelope Douglas:
