După seria fulminantă, cu îngerul bun și îngerul rău și recuperatori de suflete, denumită Am murit, din fericire, apoi seria cu demoni invadatori de lumi numită, Păcatele fiului, Theo Anghel a trecut la poveşti cu elfi. Şi nu orice poveste cu elfi ci una care te captivează şi îţi ocupă mintea chiar şi când eşti plecată prin vecini. Nu de alta, dar am sfârşit volumul şi eu tot n-am aflat ce înseamnă aniron gin mibed. Ce-i drept, nu aş fi fost atât de curioasă dacă aceste cuvinte nu ar fi fost rostite de elful Raeran, cu o oarecare duceaţă îmbibată în flirt (oare elfii ştiu să flirteze? *Notiță: A se întreba doamna autoare) lui Nayan. Practic, eu de asta am devenit curioasă. La o adică de ce să-i fi vorbit prinţul elf cu dulceaţă în voce năbădăioasei de Nayan? Nu are sens. Şi mă tot gândesc ce or fi însemnat acele cuvinte… Aaa, voi aveţi o întrebare… A, mai multe întrebări… Uof… Vă răspund. Mna, nu cu drag.
-Incredibil! Aşa ceva n-am văzut de când sunt! Toate femeile din seminţia ta sunt la fel de nebune sau tu eşti un caz ieşit din comun? Nu te mai zbate, ciudato! Sunt sigur că acum te gândeşti că încalci vreuna dintre regulile alea tâmpite de bună purtare cu care vă otrăvesc părinţii voştri încă din scutece. Mă întreb ce ar putea să fie. Oh! Ştiu! Părul ţi-a scăpat din coafură şi ai câteva şuviţe care îţi atârnă aiurea. Asta e?
Aşadar, Raeran este prinţ elf şi s-a întâlnit cu Nayan după ce această zgâtie a salvat-o pe sora elfului într-o pădure unde Nayan nu avea ce căuta. Şi elfii au dispărut din memoria oamenilor cu sute de ani în urmă, după ce s-a consimţit separarea amiabilă dintre cele două seminţii. Şi conform protocolului, oamenii nu au voie să păşească o anumită delimitare de teritoriu (ceea ce Nayan nu a respectat, normal), plus că, adăpostirea unui elf aduce condamnarea la moarte. Numai că familia Toril a fost condamnată la moarte, nu chiar cu aceşti termeni, dar efectul se voia a fi acelaşi. A, nu ştiţi cine e familia Toril. Uof, multe nu ştiţi.
Am ridicat privirile spre cele patru etaje cu cărţi la care se ajungea cu ajutorul unor scări circulare. Volume vechi de sute de ani, adăugate de fiecare dintre foştii stăpâni ai domeniului, stăteau alături de cele mai noi, achiziţionate de bunicul Toril. Tata n-a mai apucat să cumpere nimic, căci gurile flămânde ce-i apăreau în braţe an de an se dovediseră spaima trezoreriei. Yamal ne numea pe noi, copiii Toril, lăcuste, căci, spunea ea, doar ele mai umblau în stoluri uriaşe, făcând nori pe unde treceau, lăsând sărăcie şi foamete în urma lor.
Nayan este unul dintre copiii Toril. Unul dintre cei mulţi, aş putea menţiona dat fiind că Nayan îi are drept fraţi pe: Khalu, Chandan, Kalian, Kiran, Bimal, Chaka, Aghor, Ishaan, şi drept surori pe: Gita, Yanti, Satya. Cum vă spuneam, o familie numeroasă dintre care cea mai îndărătnică şi mai băieţoasă este Nayan. După ce m-am familiarizat cu abundenţa de nume ale Torililor, m-am văzut aruncată într-un noian de secrete marcate de mici altercaţii născute pe de o parte din ascuţimea limbii tinerilor Torili, pe de altă parte din invidii tipic omeneşti cu ramificaţii din trecut. Intersectându-se însă, dau naştere unui curs nefavorabil Torililor care se vor trezi dezbinaţi şi aruncaţi în pârâul răzbunării.
…pe lumea asta se întâmplă clipă de clipă lucruri strigătoare la cer. Poate chiar accum, când vorbim, un copil moare de boală, sau este ucis, o femeie piere de sabia vreunui nelegiut, nefericiţi sunt călcaţi sub copitele cailor… Nu-i poţi salva pe toţi! Nu ai cum.
Capitolul doi te lasă în lacrimi, pierdut şi deznădăjduit. Micile conflicte cu care ai fost obişnuit până atunci sunt date uitării. Jocurile copiilor se pierd dintr-o dată, aruncându-te pe nepusă masă într-un război al adulţilor. Printr-o simplă întoarcere de foaie, te trezeşti alungat din căminul tău, având familia dezbinată, fiind mai puţini la număr şi căutând scăpare într-o societate de care nici nu ştiai a fi existând. În afară de fugă şi furie, nu mai deţii nimic. Nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii ce vei deveni şi nici dacă va mai exista vreun loc sigur pentru tine, undeva pe lume.
Era zguduitor să simt că nu câştigasem nimic, ci pierdusem şi puţinul pe care îl aveam.
Theo Anghel te momeşte în poveste ca într-o horă a bucuriei. Te laşi vrăjit de muzică, dai frâu liber dansului şi te bucuri de moment. Iar atunci când eşti mai hipnotizat de plăcerile vieţii, o furtună se abate asupra ta, rupându-te de veselie şi obligându-te să te adăpostezi din calea năpastei. Dar când vijelia ţine mai mult decât poţi îndura, iar ascunzătoarea precară pe care ţi-ai găsit-o cedează, unde mai poţi fugi oare?
Yamal spusese odată că eram atât de dornică de aventură. încât, dacă aventura nu venea grămadă peste mine, şi în calmul domestic al domeniului nu prea venea, o căutam eu cu lumânarea.
Regatul inocenţilor debutează fulminant cu o protagonistă născută parcă din Oriana şi câlcând cu siguranţă pe urmele Aryei Stark. Cu o limbă ascuţită unde sarcasmul se simte la el acasă şi o inimă bătăioasă, călită într-un foc de care abia începe să aibă parte, Nayan tinde a fi acel deschizător de drumuri ce va găsi siguranţă şi apărare continuă pentru cei dragi. În partea opusă, Raeran vine să ne captiveze atenţia cu poveştile seminţiei din care face parte.
-Tu ai mai învăţat una, alta.
-Super! Aghor şi Nayan Toril, cei care vor speria hoardele gărzilor regale! Dă-i Gitei o croşetă, şi lui Yanti o carte cât mai groasă, ca să mă simt în siguranţă! Nu mai zic de Yamal! Linguroiul ei de lemn poate da gata un regiment întreg! Oh! Dar stai! Nu şi-a luat linguroiul când am fugit de acasă. Ce ne facem? Arma aia letală era singura noastră speranţă!
Cine s-a infiltrat în sânul familiei Toril pentru a le distruge liniştea? Ce suflete cad pradă discordiei omeneşti? Ce ajutor pot primi Nayan şi fraţii săi de la seminţia elfilor? Acestea sunt printre întrebările majore ce te vor preocupa pe parcursul lecturii.
Alte recenzii de la Theo Anghel:
