Fiicele din Shandong este o dramă de familie cu accente pe tradițiile chineze și insignifianta viață a unei femei. Ascensiunea unui război civil aruncă familia nobilă Ang în declin, un declin însă care a început o dată cu prima naștere a unei fiice în locul unui fiu și apoi agravându-se cu fiecare fiică născută. Singura vinovată a lipsei unui moștenitor de sex masculin este găsită Chiang-Yue. Ajunsă noră în casa familie Ang și dând naștere a trei fete, Chiang-Yue nu este doar persecutată la orice mișcare de soacra sa Nai Nai ci devine chiar o servitoare în casă. Atunci când dă naștere unei a patra fiice în ciuda interdicției relațiilor intime ale celor doi soți de către Nai Nai, situația se agravează atât în sânul familiei cât și în societate. În urma unei boli, și a unui refuz de a se plăti un doctor, Trei își pierde viața, făcând-o pe Chiang-Yue să se învinovățească și mai mult pentru drama familiei sale. Însă drama nu se oprește aici. Războiul civil le bate la ușă, iar amenințarea comuniștilor pun familia Ang pe fugă lăsându-le, sub premiza supravegherii casei, pe Chiang-Yue și cele trei fete în urmă.
Și fiindcă comuniștii nu or să facă nimic copiilor, Hai, fiica cea mare a familie Ang ajunge să suporte repercursiunile negăsirii tatălui și a bunicului său întru pedepsire suferind o bătaie cruntă ce o va lăsa cu sechele întreaga-i viață. Totodată, în timp ce fug în căutarea familiei ce le-a abandonat, cele patru suflete trec prin perioade atroce de frică, foamete și nesiguranțe.
Revoluționari, rebeli, toți sunt idealiști. Puterea schimbă pe toată lumea. Puterea e o matriță de fier – remodelează pe oricine și pe toți la fel.
În Fiicele din Shandong, Eve J. Chung ne face cunoștință cu tradițiile chineze și insignifianta viața a unei femei. Nobila familie Ang este doar o frescă a societății chineze unde fiicele nu sunt importante. Fiii sunt cap de stâlp și mândria unei familii. Totodată avem și figura masculină dezinteresată de soție și fiice, în persoana soțului lui Chiang-Yue dar și a socrului acesteia ce văd în cruzimea lui Nai Nai o toană puerilă ce nu merită analizată prea mult și pentru a căror capricii răutăcioase nu se pune problema în a se face vâlvă.
Fiicele din Shandong este o poveste despre tradiții înrădăcinate atât de adânc încât, în ciuda faptului că reușești să insufli alte direcții copiilor tăi, tu însăși rămâi captivă pentru toată viața. O cușcă din care, deși ușa este deschisă, tu refuzi să ieși în ciuda luptei ce o duci pentru a schimba direcția vieții fetelor tale.
Ce m-a frapat la sfârșitul poveștii a fost faptul că, deși părea o așchie sărită departe de buștean, Di s-a lăsat înghenunchiată de o suferință în dragoste. Cea care părea cea mai luptătoare și singura ce ar prevela în restricțiile tradiționale ajunge cea care se supune în final. Nici măcar deciziile mamei nu m-au frapat atât de tare ca schimbarea de personalitate a lui Di. La urma urmei, după ce ai trăit o viață sub călcâiul tradiției este dificil să îl înlături de la rădăcină dar după ce ai luptat pentru supraviețuire chiar și egoist fiind mi-a fost greu să înțeleg o astfel de plecare a capului și o astfel de dezertare exact înainte de finalul cursei.
Există unele momente în viață pe care le reluăm în minte și în inimă, imaginându-ne diferite deznodământe, regretând alegerile făcute și cântărind cât de mult au dus acestea la rezultatele cărora le spunem „destin”.
Eve J. Chung ne arată că bunătatea oferită ne poate salva viața la un moment dat, că deși tu nu te mai poți rupe de pe ram poți face curent pentru ca lăstarii tăi să se desprindă și, mai ales, că puterea unei mame este înzecită și nu se poate frânge atâta vreme cât trebuie să își țină puii la adăpost.




