Vreau să mărturisesc de la început că până la cartea din titlu nu mai citisem nimic, dar absolut nimic de Dan C.Mihăilescu.Castelul, Bibliotca, Pușcăria apărută in 2013 la Humanitas, am citit-o în urma unui interviu pe care l-am văzut la tv cu autorul și în care s-a povestit puțin cam la ce ar trebui să ne așteptăm citind. Discuția mi-a trezit interesul și m-am dus să mi-o cumpăr. Nu știu voi cum sunteți dar dacă eu nu citesc o carte imediat după ce am venit cu ea de la librărie și o las să mai zăbovească pe undeva prin casă, îmi pierd ușor interesul față de ea. Așadar am citit-o imediat foarte ușor pentru că nu e foarte stufoasă și m-a captivat de la prima pagină a prefaței și pâna la ultima fraza de final.
În primul rând este o carte dedicată exclusiv femeii din România, este o carte care descrie foarte clar cele trei vămi ale feminității, castelul, biblioteca și pușcăria, așa cum le-a numit autorul și care au marcat foarte tare destine. O antologie superbă, care poartă cititorul printr-o istorie a Romîniei plină de evenimente mai mult sângeroase și odioase decât fericite. Personajele sunt un număr destul de mare de femei, de personalități feminine dintr-o epocă de dinainte si de după formarea Romaniei Mari. Cateva nume Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Cornelia Pillat, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, Anița Nandriș. Femei regine, aristocrate, culte, citite sau simpe țărănci toate personajele reale ale acestei cărți au povești de viață autentice care se învart in jurul societății românești din acea perioadă. Femei care au devenit sau nu mame, care au avut sau nu șansa unei casnicii fericite, care au făcut sau nu ani grei de pușcărie comunistă.
Intervenția autorului este aproape minimă, dorința sa fiind să aducă la un loc aceste femei extraordinare așa cum au fost ele descrise de jurnalele personale sau de alte apariții din timpul vieții lor cât și de după dispariția lor. Cartea este o antologie deosebită plină de citate care singure vorbesc despre suferințele, iubirile și trădările acestor femei care au influențat pentru totdeauna cultura noastră.
Cele mai multe pagini din carte sunt destinate Reginei Maria, care și deschide antologia, urmează Maruca sau Maria Enescu, soția lui Enescu, Alice Voinescu cu minunate și delicios de interbelice pasaje din „Jurnalul” său, pe care vă sfătuiesc să il cumpărați și să il citiți. Dar poate cea mai cutremurătoare poveste din carte, și cu această precizare mă apropii de finalul recenziei mele pentru a nu vă strica plăcerea descoperirii feminitatții românești evocată în carte, este povestea Aniței Nandriș. Chiar din titlul capitolului dedicat ei ” Anița Nandriș o viață ca o cruce” Dan C. Mihăilescu și-a dorit să prevină cumva cititorul de tragisimul greu de imaginat care va urma să fie descris prin insăși cuvintele citate din cartea scrisă de ea „Amintiri”. Pentru că aceasta femeie a fost în surghiun timp de 20 de ani in Siberia împreună cu fii săi. O dureroasă relatare a unei mame care și-a ținut în viață copii păstrându-și demnitatea și reușind să poată transmite și generațiilor următoare valoarea sacrificiului.
Vă sfătuiesc să nu neglijați nici un capitol, nici o adnotare sau trimitere la un alt autor sau carte, pentru că poate cândva le veți citi cărțile, amintirile, jurnalele unor destine mai ceva ca în filme care vă vor inspira și motiva.
Alte recenzii de la Dan C. Mihailescu:
