Nu știu alți cititori cum sunt dar mie îmi tresaltă inima de bucurie când mai descopăr câte un alt autor român de a cărei existență, spre marea mea rușine nu știam încă. E o plăcere să citești cărți scrise de autori din țara ta care înțeleg spiritul locului, care imaginează și redau cu o mare fidelitate societatea românesca și caracterele mai mult sau mai puțin pitorești din ea. Avem autori care scriu cu un umor de calitate și care merită să fie cunoscuți de cât mai mulți iubitori de carte românească. Funeralii fericite! nu este doar despre surprinzătoarea noastră patrie, e o îmbinare fericită de destine ale unor imigranți care sunt parte dintr- un eveniment foarte important, moartea personajului principal, imigrantul român Lionel Frunză.
Adrian Lustig un autor contemporan, care scrie și scenarii de film iar ca o mică picanterie mondenă, el este soțul unei realizatoare tv extraordinare, doamna Eugenia Vodă (emisiunea Profesioniștii).
Dar să revin la cartea a cărei recenzie am ales să o fac astăzi, Funeralii fericite ! Chiar titluL poate duce posibilul cititor cu gândul la ceva foarte comic și de mare inspirație artistică. Așa și este. Și ca să vă fac să vă doriți să vă cumpărați sau să împrumutați după caz, această carte m-am decis să vă prezint pe scurt în câteva fraze personajele principale ale cărții, sperînd că așa vă veți face o idee despre acțiunea cărții și veți avea și revelația titlului.
Așadar în ordinea importanței, primul în capul listei de personaje este Lionel Frunză, personajul principal al cărții, un imigrant român ajuns în Franța cam de opt ani, mai precis în Angers, stă în chirie într-un apartament dintr-un bloc cu opt etaje, face zilnic câte cinzeci de flotări și alte exerciții. Fizic aduce puțin cu Woody Allen când avea 20 de ani, posedă trei costume gri identice în 14 mai este ziua lui de naștere și tot atunci va deveni și cetățean francez cu acte în regulă. În acest scop face totul în franceză, gâfâie, oftează și înjură în franceză.De profesie inginer constructor crescut la un orfelinat în Romînia, trecut prin umilințe în liceu și facultate își dorește măcar în a doua parte a vieții să trăiască mai bine. Are 56 de ani și nici un efort nu i se pare prea mare pentru a ajunge în sfârșit francez în predestinata zi de 14 mai.
Roman, un polonez, care se va dovedi mai spre final că e bielorus de fapt, prieten foarte bun cu Lionel Frunză. Roman și el ca și prietenul lui va fi victima unei preziceri de moarte, pe care nu vă dezvălui dacă și în ce fel se va adeveri. Dar poate ar fi bine să știți măcar un amănunt două despre personaj, că de exemplu la un moment dat Roman va plânge cu lacrimi cu gust de vodcă, că este coleg de șantier cu Lionel și instalator polonez de ocazie la nevoie.
Kiril al doilea cel mai bun prieten al imigrantului român, un bulgar musculos ca un halterofil care umblă ras în cap și poartă o mustață ostentativă. Kiril locuiește și el în Angers, face contrabandă de mică anvergură cu țigări, dar oficial se ocupă de importul de murături bulgărești. A avut parte de o expulzare par avion dar s-a reîntors repede în Franța pentru că după cum se știe, bulgarii sunt cei mai francofoni dintre slavi. Și Kiril va avea parte de o prezicere letală ca și ceilalți doi prieteni ai săi imigranți, prezicere care de altfel va stârni și intriga cărții.
Esme, clarvăzătoare practicantă dotată cu o rulotă ultramodernă pe un teren viran în Angers, ghicește cu un tarif de o sută de euro și un fir de păr din capul clientului. Esme dă și bon fiscal cu TVA și este responsabilă de întreaga tevatură ce va porni în carte datorită prezicerii făcute celor trei prieteni imigranți, Lionel, Kiril și Roman. Esme le va prezice cu o mare acuratețe ziua și modul în care fiecare dintre ei trei va muri.
Liliane, vecina de palier a lui Lionel timp de cinci ani de zile, o fată bună care nu are noroc. Liliane e secretară la un birou notarial, are un bichon frise pe nume Robespierre, e necăsătorită și poartă ochelari. Ajunge confidenta vecinului ei de palier și un personaj important în povestea împlinirii prezecerii morții lui Lionel Frunză.
Robespierre, bichonul frise al lui Liliane, un cățel bun care totuși urăște grasele și bărbații cu ochelari. Bea șampanie, e mereu coafat, parfumat și bine îmbrăcat și foarte important, e un cățel care mușcă sănătos.
Madame Agnes este portăreasa blocului unde locuiște Lionel Frunză, pentru simplu motiv că blocul nu are interfon. Ea decide din acest motiv în mod discreționar cui să deschidă ușa și cui nu. Madame Agnes prestează cat e ziua de lungă două activități, gătește cușcuș și calcă rufe.
Grișa și Vaniușka doi moldoveni de peste Prut care plasează forță de muncă în Franța cu un autobuz românesc vechi plin de șomeri care vor să ajute la construcția socialismului și în Vest, bineînțeles fără contracte de muncă pe șantierul unde Lionel Frunză este inginer.
Nu am descris aici toate personajele din carte, mai sunt alte câteva la fel de pitorești imaginate de către Adrian Lustig. Vă recomand cu mare drag cartea după care de altfel s-a făcut recent și un film cu același nume Funeralii fericite!
Alte recenzii de la Adrian Lustig :
