carti (1)Sunt un om căruia îi place să citească. Îmi iau din citit doze zilnice de relaxare, imaginaţie, lecţii de viaţă, bucurii şi aşa mai departe. Îmi place să spun că o carte este pentru mine un film unic, special pentru mintea mea care plămădeşte în imagini fiecare pagină, fără să fie întreruptă de reclamele publicitare.

Involuntar uneori sau voluntar chiar, am ajuns să mă învârt printre oameni pasionaţi de acelaşi lucru-cititul. Am observat că şi în acest domeniu părerile sunt împărţite. Că lucrurile pe care le apreciez eu, nu le apreciază întotdeauna şi alţii. Şi viceversa. De aici şi gândul care a „înflorit”în mintea mea, inspirat după un vechi proverb românesc : „Spune-mi cu cine umbli, ca să-ţi spun cine eşti!” În cazul de faţă, „spune-mi ce cărţi citeşti, ca să-ţi spun cine eşti!” Aşa să fie?

Da! Cred că este adevărat acest lucru! Însă doar în proporţie de 50%. De ce?

În primul rând, da– poţi cunoaşte un om în funcţie de cărţile pe care le citeşte. Poţi afla că este un romantic, un om de calitate, un om pasionat şi înclinat spre un anumit domeniu (psihologie, medicină, criminalistică, istorie etc.) Sunt de părere că în acest caz, cărţile pot fi o carte de vizită pentru fiecare.

În al doilea rând, nu– pentru că cititul unei anumite cărţi presupune şi alte motive decât plăcerea personală. Pe lângă acest motiv, simplul fapt că vrei ceva uşor de digerat, relaxant, mai apare curiozitatea, faptul că o carte îţi poate fi recomandată de o persoană ale cărei păreri te interesează, faptul că nu strică să fim la „modă” şi să fim la curent cu ceea ce este nou sau de ce nu, foarte „discutat”.  Asta nu înseamnă că putem fi etichetaţi neapărat după ceea ce citim. În categoria asta intră şi două cărţi foarte cunoscute: una pe plan naţional, iar cealaltă pe plan internaţional. Nu le voi da nume. Nu cred că este necesar. Pot spune însă că aceste două cărţi au stârnit foarte multă vâlvă în rândul cititorilor, grupându-i în tabere pro şi contra. Am asistat silenţios la conflicte online care sunau cam aşa: „Ah! Ai citit cartea cutare? Pierdere de timp, domne’! Ţi-a mai şi plăcut?Vai de capul tău…Eşti varză! Nu vreau să stau de vorbă cu oameni care plac aşa ceva!” Ce-i asta, oameni buni?

Personal, pot spune că m-au deranjat aceste lucruri, deşi nu mă declar fană absolută a cărţilor respective.  M-au deranjat deoarece consider că cititorii ar trebui să fie acei oameni care să ofere un exemplu de bună conduită celorlalţi. Ar trebui să fie oameni diplomaţi, în stare să-şi exprime o părere fără a crea un război din asta. Cititorii ar trebui să fie oamenii care ştiu să respecte gusturile altora şi să le împartă frumos în acelaşi timp!foto-o-artista-a-realizat-personaje-care-ies-din-carti-18438182

De când nişte obiecte atât de iubite, atât de firave şi muncite cu atâta trudă aş putea spune, au devenit motiv de gâlceavă între oameni? De când cititorii au ajuns să judece atât de aspru? Pentru că da, de la critica diplomată s-a ajuns la a judeca oameni…de-aiurea. De când până şi cititul a început să se transforme într-un instrument menit să facă rău între oameni şi să-i îndepărteze unii de alţii în loc să-i apropie? Nu ştiu de când. Sper doar ca oamenii să-şi aducă aminte de ceea ce înseamnă respectarea unei opinii şi a unui om.