Am acceptat Provocarea și am stat de vorbă cu Simona Stoica

10417619_853060971391850_2525785694378522633_n

Din pe 19 noiembrie 2014 Provocarea a fost lansată și încet, dar sigur, am ajuns să o acceptăm cu toții și să așteptăm entuziasmați și următoarele volume. Simona Stoica are 23 de ani și este studentă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării in București și în prezent o putem găsi pe rafturile celor mai importante librării din țară, dar și în bibilotecile cititorilor care s-au îndrăgostit de romanele ei fanteziste.

1. Cine este Simona Stoica?

10898104_10204822852362491_142660100119943431_nSimona Stoica este o fire visătoare, care este speriată de realitate şi crede în supranatural. Este o tânăra creativă, care se teme de soare şi iubeşte întunericul. Şi este o persoană obişnuită, care trăieşte printre cărţi, îşi idolatrizează părinţii, îşi iubeşte animalele şi vrea să vadă Europa cu prietenii ei. Aş putea să spun că este şi foarte naivă, dar se “tratează”. Este ironică şi directă, iar sinceritatea poate să fie dureroasă pentru cei din jurul ei.

2. De unde dorinţa de a publică un roman?

Dorinţa a existat de mică: îmi doream să îmi văd numele pe un român, să îl ţin în braţe, să îl zăresc de fiecare dată când privirea mea se oprea asupra bibliotecii. Îmi doream să creez ceva nou, care să surprindă şi să fascineze. Să devin o Creatoare. Poate sună ciudat sau pare că vorbesc cu un înţeles ascuns, dar după atâtea române cu vampiri, vrăjitoare, îngeri, demoni şi vârcolaci, am simţit o dorinţa puternică de a aduce o schimbare, de a îmi pune amprenta în lumea fantasticului. Am vrut să public un român pentru a arată celor care vor dori să vadă şi să asculte că binele şi răul pot face o alianţa şi să trăiască în aceeaşi persoană, fără că o putere să aibă un avantaj. Am vrut să public… pentru mine, oricât de egoist ar suna, pentru a îmi îndeplini un vis pasager, în care nu credeam, până când m-am ambiţionat şi l-am transformat în scopul meu: să fiu o autoare bună, să scriu doar din plăcere şi să formez o comunitate nouă de cititori.

3. Ce te-a făcut să vrei să publici sub egida Herg Benet?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Am auzit de editura Herg Benet în urmă cu câţiva ani de la un bun prieten care ştia de pasiunea mea pentru scris şi mă încuraja să nu renunţ. Atunci nu am vrut să apelez la editură, nu mi se părea că stilul meu se regăsea în cel promovat de ei. Însă anul trecut ceva s-a schimbat şi… nu ştiu dacă eu i-am ales pe ei sau ei pe mine. Am trimis la mai multe edituri manuscrisul, iar ei au fost cei care mi-au acceptat Provocarea şi mi-au oferit sprijinul necesar pentru că munca mea să vadă lumina tiparelor. Răspunsul lor a stat în spam-ul de la gmail aproape 2 luni, înainte să îl văd. Nu pot să descriu emoţiile prin care am trecut în acea zi, cât de mult mi-a tremurat mâna când i-am sunat, sau vocea, când mi-am cerut scuze că îi contactez după atâta timp. Bonus: trebuia să întru în examen în două ore. Cine se mai putea concentra?
Pot să spun, cu toată sinceritatea, că mă mă bucur că aceasta fost editura “mea”. Poate dacă nu aş fi fost atât de neîncrezătoare în urmă cu câţiva ani, acum aveam seria Rephelimii publicată şi finalizată. Karma, poate?

4. Care sunt scriitorii pe care îi consideri un model demn de urmat și care te-au influențat?

Am o fascinaţie greu de descris pentru Turgheniev. Când citesc operele lui îmi vine să plâng şi să rad în acelaşi timp. Are un stil aproape poetic, un har neomenesc de a transformă câteva cuvinte, aparent banale, în sentimente şi idei tulburătoare, care te vor atrage într-o melancolie rece, din care nu vrei să scapi. Spre surprinderea mea şi spre durerea celor care îmi citesc cărţile, se va observa influenţa lui în ce voi scrie în continuare. Este un autor ignorat şi uitat în România, din păcate, dar care mi-a oferit o lecţie valoroasă: pe care nu o voi preciza. Trebuia să o descoperiţi singuri. Jeffrey Deaver este unul dintre idolii mei. Ai citit vreodată o carte în care suspansul te doare? Te îndeamnă să te mişti fără sens şi scop, să îţi îndoi genunchii şi să rămâi cu un gol în stomac după fiecare capitol? Asta realizează Deaver cu seria Lincoln Rhyme. Joe Abercrombie e un autor care mă influenţează în prezent. Îţi oferă multe detalii şi puţine răspunsuri, te îndeamnă şi te manipulează să tragi concluziile greşite ca într-un final să priveşti în gol, surprins şi încântat, speriat şi nefericit, pentru că nimic nu se va finaliza aşa cum ţi-ai dorit. Doi autori demn de urmat sunt Gregory David Roberts şi James Clavell. Îi iubesc şi îi urăsc pentru suferinţă pe care mi-au provocat-o şi realitatea crudă la care m-au făcut părtaşă.

5. Ce sfaturi le poți da celor care doresc să debuteze pe piața de carte românească?

Să aibă răbdare şi să nu renunţe la visul de a publica. Să nu se lase descurajaţi dacă au probleme la început: trebuie să aibă încredere în ei şi în mesajul pe care vor să îl transmită prin operele lor.

6. Povestește-ne despre Provocarea și despre cum a ajuns să fie povestea care este astăzi.

Primul manuscris a fost distrus la 15 ani. Când spus distrus, nu exagerez: şters de pe laptop/calculator; varianta fizică aruncată la gunoi, toate notiţele rupte şi toate ideile înlăturate din minte. Prima mea încercare de a scrie Provocarea a fost un dezastru. Eram nemulţumită de poveste, de personaje, de incapacitatea mea de a găsi cuvintele potrivite pentru a descrie lumea pe care o cunoşteam atât de bine, dar pe care nu puteam să o creez prin scris, pentru a le oferi şi altora accesul. Eşecul a fost dureros, dar a fost o lecţie bună, pentru că la a două încercare nu am avut mari aşteptări, scriam doar din plăcere şi curiozitate, voiam să văd dacă voi repeta greşelile din trecut sau voi face altele noi. M-am reapucat de scris doar pentru că m-am gândit să schimb tot: de la numele personajelor şi al locaţiilor, până la firul narativ. Practic, sunt două poveşti opuse, dar a doua este cea care reflectă lumea la care visam şi în care mă pierdeam cu orele, când ascultăm muzică în hamac vara, când mă foloseam de desene pentru a ilustra ceea ce doar eu vedeam, iar ceilalţi nu înţelegeau. În ultimii ani, am rescris de multe ori Provocarea: anumite capitole sau fragmente, o replică nepotrivită, care mi se părea deplasată sau un pasaj descriptiv, care mai mult enerva în loc să atragă cititorul în atmosfera fantastică. A fost un drum lung şi sunt mulţumită de rezultat, dar se putea mai bine. Mereu se poate mai bine.

7. Cât de mult ai împrumutat din personalitatea ta personajelor?

Mă regăsesc mult în personajul principal feminin, Desiree. Este încăpăţânată şi egoistă, îşi iubeşte şi protejează prietenii, dar simte de multe ori nevoia de a fugi de ei. Este ambiţioasă, dar fricoasă… este o imagine a persoanei care am fost în urmă cu șase ani. Iniţial, am vrut să îi modific vârstă, dar m-am decis să o las să fie o adolescenţă de 16 ani, nesigură şi curioasă, fascinată de ce se întâmplă în jurul ei, care nu deţine toate răspunsurile şi acţionează de cele mai multe ori în grabă, fără să se gândească la consecinţe. Încăpăţânarea mea se regăseşte în toate personajele: aş vrea să spun că mai mult la antagonişti, dar nu există personaj bun sau rău. Taberele mereu se schimbă. 10931105_898963743468239_8955307134102236196_n

8. Ți-ai dorit de la început să abordezi genul fantasy?

Da, toate ideile pe care le aveam depăşeau graniţa dintre realitate şi ficţiune. La genul fantasy nu există limite sau reguli, orice este posibil şi permis, iar personajele te surprind la fiecare pas. Se poate consideră o metodă de a trişa, dar mi se pare mult mai uşor şi lejer să clădeşti un univers, în loc să te adaptezi la cel în care trăieşti.

9. Ce planuri scriitoriceșţi mai ai pentru viitorul apropiat?
Vreau să termin în următorii trei ani seria Rephelimii, dar să mă apuc şi de o altă serie în paralel: încă nu ştiu dacă o voi lansa în acest an sau dacă o păstrez în continuare drept o surpriză pentru 2016. Am structura şi ideile pentru trei serii, formate din 13 române, în total. Sper că o să am şi inspiraţia necesară. De timp fac rost, cumva.

10. Un gând pentru cititorii Goodread.ro
Întâi aş vrea să îţi mulţumesc ţie, Alina, pentru interviu!
Dragi cititori, sper că am reuşit să va fac curioşi în legătură cu seria Rephelimii şi că îmi veţi accepta Provocarea! Să citiţi şi să scrieţi cu drag şi din plăcere şi să urmăriţi în continuare Goodread.ro .

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)