Alina Ilioi, scriitoare: “Văd viaţa ca pe o ciorbă, în care găsim de toate!”

Alina Ilioi este o tânără scriitoare din Rădăuți care locuiește în București. A fost jurnalistă, însă a renunțat la această profesie pentru a se dedica în totalitate scrisului, cartea sa de debut numindu-se “Asa vei ști că l-ai întâlnit pe EL“. O puteți cunoaște mai bine pe Alina din interviul următor:

D: Cum a apărut cartea “Așa vei ști că l-ai întâlnit pe el”?

A: Cartea a apărut fără să ştie că apare. Am început să scriu de mână într-o agendă de-a mea, iar după ce am ajuns la un anumit număr de pagini, mi-am dat seama că aş putea să continui şi să scriu o… carte. Inspiraţie am avut, Slavă Cerului!

D: De unde vine această pasiune pentru scris? Cu siguranță, te-ai redescoperit prin intermediul acestei pasiuni.

A: Înainte de pasiunea pentru scris, am făcut cunoştinţă cu pasiunea pentru citit. Am citit de la o vârstă fragedă tot ce mi-a picat în mână, cu o foame nesătulă de cuvinte, de poveşti, de o lume pe care o descopeream în paginile cărţilor. Nu ştiu, eu cred că mereu s-a aflat în mine, a trebuit doar să iasă la suprafaţă. Nu m-aş imagina făcând altceva, şi nici nu m-aş imagina fără scris. Când spun EU, spun automat Alina+scris. Da, am descoperit şi redescoperit multe la mine, despre mine, cu mine, prin intermediul scrisului.

D: Alina, cine ești tu de fapt?

A: Asta este o întrebare simplă, şi totuşi complicată. Cred că dacă citeşti scrierile mele, afli cine sunt eu. Acolo îmi pun sufletul şi inima pe tavă. Sunt o fată care-şi doreşte să facă măcar un pic lumea mai bună, visez mult, dar în acelaşi timp poate că sunt un pic prea realistă. Încă mai cred în dragostea adevărată, încă mai cred în sinceritate şi încă mai cred că fiecare om are o fărâmă sau mai mult, de umanitate şi iubire în el.

D:  Spui că încă mai crezi în dragoste adevărată… Cum îl vizualizezi pe EL?

A:  Am scris o carte întreagă despre asta, chiar şi un articol cu acelaşi nume. Nu aştept prinţul pe cal alb. Şi nici nu-l vreau. Vreau doar să-mi fie cel mai bun prieten, confident, şi să construim lucruri frumoase împreună. Să fie acel om lângă care pot să pun seara capul pe pernă şi să zâmbesc că-l am alături. Şi neapărat, dar neapărat, să îl avem amândoi pe Dumnezeu.

D:  Ai așteptări de la oamenii din jurul tău?

A: M-ai prins. Cu asta lupt cel mai mult. Am aşteptări destul de mari de la oameni, dar şi de la mine. În ultima vreme m-am mai temperat, am învăţat să mai renunţ la aşteptări, să mai scad din ele, dar e dificil, ştii? Îmi doresc aşa mult să fiu înconjurată de oameni buni şi frumoşi la suflet, încât aşteptările mele sunt conform acestor aspecte. Sinceră să fiu, nici nu ştiu cum e mai bine. Să ai aşteptări sau să nu ai? Dacă ai, înseamnă că crezi în oameni, însă suferi. Dacă nu ai, te scuteşti de suferinţă, dar… cam piere încrederea în oameni.

D: S-a întâmplat ca oamenii să plece din viața ta fără să spună nimic?

A: Nu, nu mi s-a întâmplat niciodată să nu primesc măcar o singură explicaţie. Însă, s-a întâmplat ca acea explicaţie să nu fie suficientă, sau să simt că nu e sinceră. Şi chiar dacă ar pleca cineva fără să spună nimic, cu siguranţă aş cere eu o explicaţie. Cred că măcar atât merităm, când cineva ne închide uşa.

D: Ai trecut prin multe experiențe(frumoase sau mai puțin frumoase)… Ce te determină să îți păstrezi bunătatea aceasta molipsitoare?

A: Dumnezeu. Am momente în care mă revolt, să ştii. În care îmi spun că gata, mi-a ajuns. Dar apoi îmi aduc aminte cât de bun e El cu mine. Şi realizez că asta e ceea ce şi-ar dori Dumnezeu de la mine. Să fiu bună…

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

D: Ce contează cu adevărat în viață?

A: Să trăim. Să iubim. Să fim iubiţi. Să avem o familie. Să fim sănătoşi. Să lăsăm ceva în urma noastră.

D: Îți planifici fiecare moment din viață sau uneori mai lași și imprevizibilul să vorbească?

A: Nu prea planific. Îmi place să fiu spontană, să las viaţa să mă surprindă. Când lucram în televiziune, fiecare secundă din timpul meu era planificată. De când mi-am dat demisia, am simţit o aversiune faţă de planificările astea fixe. Aşa că încerc să las imprevizibilul să vorbească, însă sunt conştientă că în anumite situaţii nu se poate fără planificări, aşa că le fac. Am totuşi o “fixaţie”: punctualitatea. Nu suport să întârzii, şi nici oamenii să întârzie.

D: Există un loc “al tău” în care te simți cel mai bine?

A: Nu neapărat. Oriunde simt că pot să fiu “acasă” mă simt cel mai bine. Sunt o persoană care se adaptează uşor.

D: Viața e o lecție. Tu ce ai învățat până acum?

A: Că trebuie să iert şi să merg mai departe. Că trebuie să dau drumul persoanelor care au dispărut din viaţa mea. Că dacă ştim să ne raportăm la ea, viaţa e chiar frumoasă. Şi că nimeni nu e dispus să meargă până într-acolo încât să-şi dea viaţa pentru tine. Te ai pe tine, şi pe Dumnezeu, iar acest lucru e suficient, chiar dacă uneori simţim că nu e.

D: Dorul e un cuvânt specific poporulul nostru… Ce faci atunci când ți-e dor de oameni, locuri sau clipe?

A: Încerc să nu înnebunesc… E unul din sentimentele cele mai copleşitoare. Nu ştiu, încă nu am găsit o formulă secretă pe care să o spun atunci când mi-e dor. De obicei, când ţi-e dor de cineva sau de ceva, alergi spre acea persoană sau loc. Dar când nu mai ai unde să alergi sau la cine, ce faci? Iei şi scrii, asta faci! Ha!

D: Cum e Alina atunci când e cu familia?

A: La fel cum e şi când nu e cu familia. Ba nu, mi-am amintit cum sunt când sunt cu nepoţeii mei. Mă joc mult cu ei, mă prostesc împreună cu ei. Facem toate năzbâtiile. Şi cred că mai sunt şi un pic prea protectivă sau cu simţul teritoriului. Dacă te-ai legat de persoanele pe care eu le iubesc, te-ai ales cu un leu pregătit să sară pe tine.

D: Crezi că prima impresie contează?

A: Da, sigur că da. Dacă nu e bună prima impresie, e mai greu să ai parte şi de a doua, nu?

D: Cum vezi tu că ar trebui să fie relația cu părinții LUI?

A: Preferabil ar fi să fie una foarte bună, să fie înţelegere, nu? Însă uneori nu iese aşa. E contextuală întrebarea.

D: Dar mai există si posibilitatea să te înțelegi cu EL, dar să nu te înțelegi cu părinții lui. Ce e de făcut atunci.

A: Să te înţelegi în continuare cu El, şi să încerci să te înţelegi şi cu părinţii lui. Dacă nu se poate şi nu se poate, asta este. Continui să te înţelegi cu EL, că până la urmă, EL e cel cu care-ţi vei petrece restul vieţii.

D: Te consideri tradiționalistă? Urmezi niște pași? (De exemplu, mai întâi faci nunta si apoi un copil…)

A: În primul rând, am o serie de principii şi valori la care nu renunţ. Dacă asta înseamnă că sunt tradiţionalistă, da, sunt. Nu susţin şi nu sunt adepta concubinajului. Pentru mine căsnicia este sfântă şi pe viaţă. Cred că prea am diminuat şi denaturat conceptul de familie, în ziua de astăzi.

D: Cum faci alegerile din viață? Ai ales vreodată greșit?

A: Cu siguranţă că am ales vreodată greşit. Însă am învăţat din acele greşeli. Încerc atât cât este posibil ca toate alegerile pe care le fac, să le fac printr-un filtru: Dumnezeu. Aşa am luat cele mai bune decizii de până acum!

D: De ce ai renunțat la televiziune?

A: Pentru că în acel moment am simţit că asta este cea mai bună decizie. Mă pierdusem undeva pe drum, şi nu mai ştiam cum să mă caut. În plus, am vrut să mă dedic scrisului cât mai mult. Însă am momente când îmi e foarte dor de televiziune, şi m-aş reîntoarce cu drag, dacă ar apărea un proiect de suflet. Acum ar fi altfel, m-am găsit.

D: Când auzi cuvântul “copilărie”… Care e primul tău gând?

A: Inocenţă şi joacă. Aaa, şi nesfârşit. Nu ar trebui să încetăm niciodată din a mai copilări un pic.

D: Ai avut momente în care ai simțit că pur și simplu nu mai poți?

A:  Da. Şi ghici ce? Am descoperit că mai pot.

D: Spuneai că ai învățat să ierți… Totuși, ce nu ai putea ierta niciodată?

A: Sper că nimic. Mi-aş dori să am puterea de a ierta totul. Însă, probabil că aş avea lupte în a ierta trădarea.
D: Iei totul așa de bun sau ai învățat să triezi?

A:  Nu iau mai nimic de bun. Triez, selectez, analizez, aştept până la proba contrarie.

D: Alina, îți mulțumesc. În încheiere, te rog să definești viața din punctul tău de vedere.

A: Cu mare drag. Ţin minte că i-am spus cuiva mai demult că văd viaţa ca pe o ciorbă, în care găsim de toate. Şi câteodată ciorba asta dă în clocot, atunci e momentul nostru de fierbere, în care ne călim. Însă să nu uităm că orice dă în clocot, la un moment dat se opreşte. Aşadar, să gustăm din viaţă (ciorbă) şi să o aromăm cum ştim noi mai bine!

Alina Ilioi Asa vei ști că l-ai întâlnit pe ELSursa foto: Facebook

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Article Tags

Website Comments

Iubim comentariile tale :)