Androginizarea eternului farmec feminin

De-a lungul timpului istoria universală a literaturii ne-a oferit nenumărate personaje feminine care, prinse între mesalinic și castitate, au revărsat peste pleoapele cititorilor o mulțime de febrile reverii.

Anna Karenina, Maitreyi, Otilia lui G. Călinescu, Jane Eyre, madame Bovary, lady Chatterley, Maga din Șotron de Cortazar, micuța Lolita a lui Nabukov și multe altele, au crestat la un moment dat în sufletele cititorilor anumite înfiorări lăuntrice.

Unele personaje feminine din literatura universală au reușit să lanseze tendințe, idealuri și ceva în plus, construind și reconstruind modelul primordialei Eva între carnal și senzorial.

Continua oscilație între orgiastic și castitate a scos la iveală nenumărate interpretări în privința meniirii femeilor în societate. Penelizat de anumite viziuni între docilitate și îndrăzneală, farmecul nuric a fost încadrat în două nișe, blestem și binecuvântare.

În prezent, după nenumăratele spumegânde valuri ale incisivelor curente literare, după falsa ipmresie că s-a scris și s-a spus tot și că acum literatura trăiește un soi de epigonism care supraviețuiește doar din inerție, eternul farmec feminin nu mai pare chiar atât de etern.

Aproape pe nesimțite, dincolo de etapele feminismului, care și-a trăit apogeul în perioada suculentului sandinism, trecerea de la patriarhatul la matriarhatul literaturii universale, cu inevitabilele prefixe și sufixe adiacente, a presărat peste Templul Parnasului ”Masculinizarea feminismului”, aducând în prezent năucitoarea androginizare a erotismului. O androginizare care a legănat haotic talerul realității anulând anumite etape ale erotismului, dar și ale descriptivismului simțirilor feminine, ajungându-se la jocul entropic dintre one night standing și spulberarea inocenței care, într-o măsură mai mare sau mai mică, încă mai există printre noi.

Nu vorbim aici despre ignorarea realității cotidiene din lumea de beton și fier forjat peste care dăltuim haotica noastră grabă într-o luptă contratimp, ci despre continua creionare a personajelor feminine doar în matrițatul nonconformism al îndrăznelii și al unei bulversante identități scăldate în nectarul desfrâului, al predării ștafetei dintr-un iatac în altul.

Nu, nu mă consider un pudibond, dar dragilor, partida de sex, amorul, actul iubirii, nu începe cu penetrarea. Unde este tatonarea, flirtul și preludiul? Sî înțeleg că o femeie nu mai poate fi erotizată decât în lipsa veșmintelor? Să înțeleg că mai nou ambalajul nu mai are vreo importanță?

Cu siguranță că o gleznă fină nu mai excită ca pe vremea lui Balzac și Zola și că sărutul așternut pe o mână catifelată nu mai tulbură ca în romanele lui Hardy sau Tolstoi, la fel cum generozitatea unui decolteu nu mai declanșează zvâcnetul șlițului. Nu, nu despre asta aș vrea să vă spun, ci despre robotizarea iubirii, despre dezumanizarea contopirii, etalând animalicul în detrimentul seraficului senzorialității care devine din ce în ce mai ignorat.

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)