Anul de grație este o lectură ce te prinde repede în mreje. Ajungi atât de fascinat încât nu te poți opri din lecturat până nu afli deznodământul. Se pare că Kim Liggett știe exact cât mister să inoculeze, câtă iubire și cât dramatism pentru ca, la sfârșit, în ciuda atotcuprinzătorului final fericit pe care ți-l dorești, să te trezești mulțumit și cu cât ai primit.
Ai ochii larg deschiși, dar nu vezi nimic.
În ținutul Garner, fetele ce ating vârsta de șaisprezece ani sunt izgonite în sălbăticie pentru un an de zile pentru a scăpa de afrodiziacul pielii lor ce îi face pe bărbați să înnebunească de dorință și pe femei de gelozie. Experiența sălbăticiei se va dovedi cruntă pentru fetele eligibile. Unele se vor mai întoarce, altele nu, fiindcă jungla este populată de braconieri ce le vor vâna și jupui întocmai ca pe o sălbăticiune. Anul de grație este locul unde fetele purtătoare a periculoasei magii se vor transforma în pradă.
–De aceea ne trimit aici.
–Ca să scăpați de magie.
–Nu. Ca să ne zdrobească spiritul.
Până la anul de grație însă, viața femeilor în ținutul Garner nu este ușoară. Dacă visezi, te revolți sau dai dovadă de cea mai mică nesupunere poți fi pasibil spre condamnarea la moarte. Viața femeilor este complet în mâna bărbaților care au drept de viață și de moarte asupra lor. În același timp, este interzis în a se vorbi de anul de grație, atât în public cât și în privat, astfel că fiecare an de grație ascunde secrete neștiute și nevorbite; secrete brute și atroce.
Așa o descoperim pe Tierney James, o fire bătăioasă ce visează la libertatea de a fi ea, neconstrânsă de un mariaj, preferând să lucreze câmpul, dacă supraviețuiește anului său de grație, decât să fie aleasă soție și să trăiască cu cătușe de catifea la mâini. Și aproape își îndeplinește visul dacă nu s-ar hotărî cineva să-i pună voalul… Însă un voal se va dovedi cea mai mică problemă în sălbăticia unde, nu doar braconierii pot reprezenta pericolul, ci însăși ele, fetele anului de grație, ce au pornit treizeci și trei în călătorie și au campat doar treizeci și unu, însă rândurile li se vor rări și mai tare când râca, paranoia și răutatea le vor ieși la suprafață precum un gheizer.
Asta e problema când lași lumina să intre: după ce ți-e luată, ți se pare că e și mai întuneric ca înainte.
Anul de grație de Kim Liggett este o distopie cutremurătoare despre frica bărbaților față de puterea feminină. O versiune unde Tierney cea Teribilă ne învață că dragostea poate încolți când și unde te aștepți mai puțin, că lupta se poate purta și prin tăcere, dar și că poți însufleți speranța până și în sufletele aparent pustii. O luptă pentru supraviețuire atât în sălbăticia cruntă cât și în mijlocul suratelor tale. Cât poți duce și când crezi că este de ajuns pentru tine, asta rămâne de văzut.
Deciziile mici pe care le iei când nu te vede nimeni te definesc de fapt.
Kim Liggett nu scoate la iveală doar teama bărbaților față de femei ci și puterea autodistructivă feminină ce de multe ori ne învrăjbește în loc să ne unească chiar și atunci când viața ne este pusă în pericol. De la cap la coadă, Anul de grație este o lecție despre câte bătălii trebuie să ducă femeile până să își câștige dreptul la a lua cuvântul în lumea bărbaților.
Mi-a plăcut Anul de grație. M-a dezamăgit profund Hans. Am rămas șocată de ceea ce pot face cei din ținutul Garner. Și am înțeles lupta pentru supraviețuire a braconierilor. Cu o floare nu se face primăvară dar se poate naște speranța. Speranța întru mai bine, întru supraviețuire, întru renaștere.
Alte recenzii de la Kim Liggett :
