Aurel Pantea este un poet, critic literar și eseist român, născut la 10 martie 1952 în Chețani, județul Mureș. A studiat filologia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca între 1972 și 1976, în perioada în care a participat la viața cercului și revistei Echinox. Parcursul său literar leagă poezia de reflecția critică asupra lirismului și a experienței spirituale.
Debutul și activitatea culturală
A debutat cu versuri în Echinox în 1971, iar prima carte, Casa cu retori, a apărut la Albatros în 1980. După absolvire a lucrat în învățământ, la Borșa și Alba Iulia, și în presa locală. Ulterior a predat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Activitatea sa de redactor la Echinox, Vatra și Discobolul îl situează și în istoria revistelor literare din Transilvania.
După debut au urmat Persoana de după-amiază (1983), La persoana a treia (1992) și Negru pe negru (1993). Titlul din urmă revine în volume și antologii ulterioare, printre care Negru pe negru (alt poem), din 2005. Nimicitorul și Execuții continuă această operă poetică, în care titlurile și succesiunea cărților construiesc un univers recognoscibil.
Poezie, antologii și critică
Pentru o lectură de ansamblu, Opera poetică, apărută în 2016, și antologia În urmă se sting toate luminile, din 2014, apropie etapele scrisului său. Antologiile pot fi citite alături de volumele individuale, urmărind felul în care revin imagini, voci și întrebări de la o carte la alta.
În critica literară, Pantea a publicat Poeți ai transcendenței pline, Simpatii critice și un studiu despre Ștefan Aug. Doinaș. Metamorfozele lirismului. Lirism și simbol extinde această preocupare pentru formele și sensurile poeziei. Opera sa a fost distinsă cu premii ale Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia. Dubla activitate, de poet și interpret al poeziei, oferă două căi complementare de apropiere de scrisul său.