George Banu (1943–2023) – teatrolog român și critic al scenei europene
George Banu, publicat în franceză și ca Georges Banu, a fost unul dintre cei mai importanți critici de teatru și eseiști români, cu o carieră universitară desfășurată în Franța. A scris despre regie, actorie, spațiul scenic, repetiții, memoria spectacolului și relațiile dintre teatru și pictură. Studiile sale aduc împreună analiza spectacolelor, întâlnirile cu artiști și reflecțiile personale despre rolul teatrului în viața culturală.
Formarea la București și stabilirea la Paris
S-a născut la 22 iunie 1943, în București, și a urmat studiile liceale la Buzău. A absolvit secția de teatrologie-filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”. A lucrat ca asistent universitar la București și a publicat cronică de teatru în reviste culturale. În 1973 a obținut doctoratul în estetică la Universitatea din București, apoi s-a stabilit la Paris.
La Sorbonne Nouvelle a urmat o îndelungată carieră didactică, încheiată ca profesor emerit, iar în Franța a obținut și doctoratele din 1978 și 1987. A predat de asemenea la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve și a colaborat cu instituții universitare din Europa și America de Nord.
Cartea de teatru ca experiență a spectatorului
George Banu a publicat lucrări precum Le Rouge et Or (1989), Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (ediție românească, 2005), Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007) și Spatele omului – pictură și teatru (2008). Volumele nu sunt doar istorii ale spectacolului, ci și încercări de a înțelege cum gesturile, lumina, spațiul și memoria construiesc sensul unei reprezentații.
Repetiția, Shakespeare și Cehov
Printre titlurile în limba română se numără Iubire și neiubire de teatru (2013), Shakespeare. Lumea-i un teatru (2013), Japonia, imperiul teatrului (2015), Repetițiile. Teatrul reînnoit în secolul regiei (2016) și Cehov, aproapele nostru (2017). Aceste cărți îi pot ajuta pe cititori să urmărească spectacolul dincolo de text, observând deciziile regizorului și ale actorului.
Memorie, exil și recunoaștere
În seria Parisul personal, autorul a scris despre experiența orașului și viața între două culturi. A fost președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și a devenit membru de onoare al Academiei Române în 2013. În 2014 a primit Marele Premiu pentru Francofonie al Academiei Franceze. A murit la 21 ianuarie 2023, lăsând și o arhivă culturală importantă, inclusiv documente păstrate în Colecția „George Banu” a Muzeului Exilului Românesc.
Cu ce carte să începi?
Pentru o introducere în gândirea sa, începe cu Iubire și neiubire de teatru. Pentru interesul față de repetiție și regie, alege Repetițiile; pentru perspectiva autobiografică, caută volumele Parisul personal. Majoritatea titlurilor pot fi citite independent, în funcție de regizorul, piesa sau tema care te interesează.