George Coșbuc (1866–1918) a fost un poet, traducător și publicist român, născut în Hordou, localitate care astăzi îi poartă numele. A studiat la Năsăud și Cluj și a lucrat în redacții literare, devenind un reprezentant important al poeziei române de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Opera sa pune în centru viața satului, tradițiile și conflictele sociale.
Volumul „Balade și idile” a apărut în 1893 și conține poeme în care povestirea, ritmul și personajele rurale se îmbină. „Nunta Zamfirei” transformă sărbătoarea nunții într-o scenă spectaculoasă, iar „Noi vrem pământ” exprimă tensiuni sociale legate de lumea țărănească. Nu toate aceste texte sunt simple descrieri idilice.
În poezia „Iarna pe uliță”, dinamica jocurilor copilăriei și detaliile anotimpului alcătuiesc un tablou de mare energie. Textul este citit frecvent în școală, dar stilul lui Coșbuc se întinde de la poezii pentru copii la balade și poeme dramatice despre destinul uman.
Coșbuc a realizat și traduceri importante, inclusiv din Dante, din literatura greacă și din poeți germani. Traducerea „Divinei Comedii” a fost o muncă de lungă durată, publicată integral după moartea poetului. Activitatea sa de traducător este distinctă de opera originală și arată interesul pentru ritm, formă și tradiții poetice diferite.
Pentru a începe, explorează „Poezii” sau „Balade și idile”, iar pentru copiii mai mici „Iarna pe uliță” este o alegere accesibilă. Edițiile pot fi antologii cu selecții diferite, de aceea merită verificat cuprinsul. Poemele sunt utile și pentru a compara limba literară a epocii cu cea de astăzi.
