Mitropolitul Dosoftei – biografie și contribuții la literatura română veche
Mitropolitul Dosoftei (circa 1624 – 13 decembrie 1693) a fost ierarh al Moldovei, traducător, poet și cărturar, una dintre personalitățile fundamentale ale culturii române din secolul al XVII-lea. Este cunoscut mai ales pentru Psaltirea în versuri (1673), una dintre primele mari realizări ale poeziei culte românești, și pentru contribuția la răspândirea limbii române în cărțile de cult.
Formarea și activitatea bisericească
Înainte de călugărie a purtat numele Dimitrie Barilă, potrivit tradiției biografice. Datele exacte despre începuturile vieții sale nu sunt pe deplin stabilite, astfel că anul nașterii este prezentat adesea ca aproximativ. A studiat limbile și literatura religioasă a vremii și a intrat în monahism la Mănăstirea Probota, unde a primit numele Dosoftei.
Mai târziu a devenit episcop al Hușilor și al Romanului, iar din 1671 a ocupat scaunul de mitropolit al Moldovei. Activitatea sa s-a desfășurat într-un context politic instabil, marcat de presiunile marilor puteri asupra principatului. În paralel cu responsabilitățile religioase, s-a dedicat traducerii și tipăririi unor cărți care au contribuit la dezvoltarea limbii române scrise.
„Psaltirea în versuri” – un reper al poeziei românești
Psaltirea în versuri a fost tipărită în 1673 la Uniev, într-un spațiu aflat atunci sub autoritate polonă. Lucrarea adaptează psalmii biblici în versuri românești și reprezintă o întreprindere literară de mare întindere, realizată într-o perioadă în care limba română își consolida utilizarea în tipar și în cult.
Importanța cărții nu se rezumă la versificarea unui text religios. Dosoftei a explorat resursele lexicale și ritmice ale limbii române, folosind expresii și imagini capabile să apropie psalmii de vorbirea cititorilor săi. Unele formulări au pătruns ulterior în tradiția populară și în repertoriul religios.
Traduceri și tipărituri
Între celelalte lucrări importante se află Dumnezăiasca Liturghie (ediții din 1679 și 1683), Psaltirea de-nțăles (1680), cu text slavon și românesc, și Molitvănic de-nțăles (1681). Între 1682 și 1686 a publicat în patru volume Viața și petrecerea sfinților, o amplă traducere și prelucrare a unor surse hagiografice grecești și slavone, rămasă neterminată.
Aceste cărți au avut un rol important în formarea limbajului religios românesc. În același timp, cercetătorii le privesc ca documente ale istoriei traducerii, tiparului și stilului literar din epocă.
Ultimii ani și moștenirea culturală
În 1686, în timpul conflictelor dintre Polonia și Imperiul Otoman, mitropolitul a ajuns în exil în Polonia, unde a rămas până la moarte. Este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă Română, care l-a canonizat în 2005.
Ce să citești mai întâi
Psaltirea în versuri, într-o ediție cu transcriere și note explicative, este cel mai potrivit punct de pornire pentru cititorii interesați de poezia română veche. Pentru istoria culturii și a cărții, sunt relevante și fragmente din Viața și petrecerea sfinților. Ortografia originală diferă mult de cea actuală, motiv pentru care aparatul critic al ediției este deosebit de util. Portretul atașat paginii este o reprezentare pictată, nu o fotografie.
