Psaltirea in versuri - Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

     Unul dintre cei mai de seamă inovatori ai limbajului artistic românesc în secolul al XVII-lea, Dosoftei, a jucat un rol la fel de mare și în îmbogățirea limbii române literare în general. [...] În tendința de îmbogățire a vocabularului limbii române literare cu termeni noi, Dosoftei îl premerge, în mod evident, pe Dimitrie Cantemir. Marele cărturar român din secolul al XVII-lea a acționat asupra limbii române ca artist, în primul rând, dar și ca om de cultură. [...I Influența luI Dosoftei în limbajul poetic poate fi urmărită până la Eminescu, în perioada când se descopereau istoria și folclorul ca izvoare poetice. După aceea ea încetează. Așa se face că abia astăzi, după ce s-au epuizat atâtea experimente, Dosoftei are prozeliți declarați, dacă am putea spune așa, și câteva nume de poeți contemporani, dintre cei mai talenlați, ne vin imediat în minte: lon Gheorghe, loan Alexandru și Nichita Stănescu, în unele din căutările lui stilistice. (Al. Andriescu)      Fragment din volum:       „În sfârșit, psalom[ul lui] David, 18.     Cerurile spun slava lui Dumnezeu      Ceriurile spun fără-ncetare     De slava ta, Doamne, de cea mare,   Și facerea mânuloru-t svinte     Tăria dă-n tot vestea-nainte.   Zi din zi voroavă izbucnește,     Și noaptea din noapte gând vestește,   Cât nu este graiuri să s-ascunză,     Sau cuvinte să nu să răspunză.   Că le-au ieșit vestea-n tot pământul     De ce-au grăit s-au răspuns cuvântul.   Să s-auză la tot preste țară,     Să-nțăleagă marginea de-afară,   C-au întinsu-s sălașul în soare,     De scripește și dă strălucoare,   Ca un mire când stă de purcede     Dintr-a sa cămară unde șede,   Făcând voaie bună de drum mare   Ce-a s-alerge ca un boinic tare,     Cu purcesul din ceri, de la capăt,   De-s oprește tâlnișul la scăpat."