Petre Dulfu (1856–1953) a fost scriitor, pedagog și traducător. S-a născut la Tohat, în Maramureș, și a studiat la Baia Mare înainte de a urma Litere și Filosofie la Cluj. În 1881 și-a susținut doctoratul cu o lucrare despre activitatea literară a lui Vasile Alecsandri.
A predat pedagogie la Școala Normală „Carol I” din București și a scris manuale de limba română, aritmetică și alte discipline. A scris pentru cititori tineri într-o epocă în care cărțile de lectură încercau să apropie școala de poveștile și limbajul pe care copiii le cunoșteau de acasă. A publicat Ion Săracul, Zâna florilor și Cei doi feți-logofeți cu părul de aur, în care aventura și motivele de basm dau versului un ritm ușor de urmărit.
Păcală, basmul și versul
În 1894, Dulfu a debutat în volum cu Isprăvile lui Păcală, operă distinsă de Academia Română și reeditată de numeroase ori. A pus în versuri snoavele despre Păcală, păstrând umorul întâlnirilor în care eroul îi încurcă pe cei încrezuți sau lacomi. Legătura dintre episoade ține de felul în care personajul privește lumea și găsește ieșiri din încurcătură.
Cititorii care vor să întâlnească același personaj în alte prelucrări pot continua cu În lumea lui Păcală și Tândală, o culegere cu texte de mai mulți autori. Pentru latura de basm a lui Dulfu, Povestea lui Făt-Frumos oferă o altă intrare în universul său.
Traducerile din Euripide
În paralel cu scrierile inspirate din folclor, Dulfu a tradus teatru antic. În 1903, Academia Română a premiat traducerile sale din Euripide, Ifigenia în Aulida și Ifigenia în Taurida. Aceste cărți arată o altă latură a scriitorului, preocupat să găsească în limba română o voce pentru personaje aflate în fața destinului și a datoriei.