Am întrebat 85 de autori în interviurile Booknation.ro, care sunt problemele cu care se confruntă piața de carte din România. Iată răspunsurile.

Silvu Reuț: Publicul, în mod clar. România a uitat să citească, ceea ce nu-i de mirare dacă te uiți la situația societății românești. Sărăcie, lipsă de educație, grandomanie și goana după bani. E un climat dificil pentru literatură.

Ana Maria Ilie: Pieței de carte din România îi lipsesc cititorii.

Lia Teodora Ianto: Piața din România are de toate. Un cititor sau un profesor pasionat de literatură ar fi minunat să meargă în fiecare librărie și să ofere seri de literatură, în opinia mea asta ar influența mult consumul de literatură. Arta e ca un drog plăcut care nu dăunează sănătății celui care o consumă.

Ioana Blaga: Editurile au cea mai mare responsabilitate față de scriitor și totodată față și de cititor. Așadar se cere un mai mare interes în legătură cu promovarea cărților și înlesnirea drumului cărții de la scriitor la cititor. Deseori editorii nu au încredere în materialul autohton și nu văd motive.

Ștefan Ciprian Adrian: Consider că pieței de carte din România îi lipsește apropierea dintre scriitor și cititor deoarece puțini autori fac asta. Mai lipsește promovarea cărților în mediul online și offline prin lansări de carte promovate profesionist.

Ramona Müller: Interesul din partea cititorilor.

T.I.Horia: Industria de carte din țara noastră este mult prea săracă pentru a-și permite să facă publicitate. În România cel mai bine se vând cărțile scrise de bloggeri și de vedetele autohtone ce apar la TV. ”Dacă apari la TV și scri o carte ai mai multe șanse către succes”

Cristian Mladin: Pieței de carte din România îi lipsește publicul, în opinia mea. Lumea s-a schimbat, nu întotdeauna în bine însă, iar tehnologia (invazivă) a pus capăt supremației cuvântului scris. Există însă și rebeli care nu se supun tehnologiei. Noi scriem însă pentru toți. Creatorul trebuie să își facă cunoscut mesajul.

Emilia Amariei: Cenzura, valoarea cărților și prețuirea muncii autorilor.

Dacă ești autori de carte sau reprezinți o editură, îți recomandăm serviciile de promovare de carte oferite de Booknation.ro. Misiunea noastră este de a aduce cât mai mulți autori români în fața cititorilor și de a contribui la creșterea ponderii de consum de literatură română.

Daniela Irimia: Curajul? Cam ce lipsește în general României. Majoritatea editurilor merg pe a promova titluri și autori din străinătate, consacrați, care se vând ușor. Dar avem autori foarte valoroși și în România care din păcate nu primesc susținerea necesară.

Mariana K.: Mai mulți cititori.

Cornel C. COSTEA: Nu cred că sunt eu în măsură să spun ce îi lipsește pieței de carte din România. Pot, doar, din perspectiva cititorului să susțin că ar fi necesare mai multe evenimente de promovare a cărților, așa-numitele târguri de carte. Spre exemplu, nu cred că într-un oraș precum Cluj-Napoca, este suficientă o singură ediție pe an a unei astfel de manifestări, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Pe de altă parte, ce ne facem cu localitățile care nu beneficiază nici măcar de un astfel de eveniment într-un an? Librăriile sunt o raritate în orașele mici din țara noastră, iar în mediul rural lipsesc cu desăvârșire. Îmi amintesc, cu drag și cu nostalgie, cât de fericit eram, când puteam să mă plimb printre rafturile cu cărți în librăria din Lechința, în satul meu natal, elev fiind în școala generală, în anii ’80. Da, erau librării la țară pe vremea aceea!

Adriana Bogatu: Piața de carte din România e complexă. I-ar trebui cititori pe măsură.

Adrian Victor Vank: Piaţa actuală de carte din România are nevoie de cititori.

Cosmin Perța: Două lucruri: 1. Publicul. Avem printre cele mai mici publicuri de literatură din lume, raportat la populație. Interesul pentru carte și literatură este în cădere liberă, iar programe de educare în acest sens nu există. 2. Agenții literari specializați în promovarea literaturii române. Nu e neapărat vina lor, e foarte greu să exporți literatură română și să convingi un editor din afară pornind de la tirajele și vânzările de la noi din țară. Indiferent de calitate. E un cerc vicios, știm, dar cred că puțin efort suplimentar în direcția aceasta ar putea sparge gheața la un moment dat.

Lidia Ane-Marie Alexandrescu: Pieței de carte din România ii lipsește promovarea. Ar trebui să fie mult mai mult promovat cititul, să fie mult mai apreciată cartea, să i se dea valoare pentru că doar citind, evoluăm!

Răzvan Flaviu Lungu: Profesionalismul. Nu există canale clare de promovare, nu există agenți care să stea în spatele tău și să te promoveze. Totul e haotic și individual.

Sergiu Eremenco: Pieței de carte din România îi lipsește în primul rând o cultură normală și potrivită. Sper să fiu înțeles corect. Această lipsă vine strict din educație. Iar ca chestie tehnică vorbind, ar fi lipsa de posibilitate pentru promovare. Investiții.

Menai Olga: Promovarea. Fără să stau pe gânduri. Promovarea lecturii și promovarea autorilor români căci, chiar și puținii citiori români are există nu achiziționează cărțile autorilor români. Un scriitor are nevoie de cititori, iar dacă pentru cititorii români au întâietate scriitori străini, este clar că, undeva, ceva se pierde.

Georgiana Cotelea: Interesul oamenilor pentru lectură care, din păcate, scade considerabil.

Lavinia Petre: Promovarea romanelor contemporane și a tinerilor scriitori prin descoperirea lor și a ceea ce au de spus. Integrarea lor într-o societate în care o carte are nevoie de un cititor pentru a se bucura de savoarea pe care autorul a pregătit-o în crearea sa.

Stoica Livia: Lipsa curajului, această lâncezeală într-o zonă de confort mi se pare principala problemă. Dar sunt multe…. lipsa mai multor edituri indie, diversitatea de genuri literare, deschiderea față de artiștii emergenți, lipsa promovării, a platformelor online/e-books care ar putea sprijini o piață de desfacere mai mare… prea multe, din păcate.

Paladianu Cătălina: Susținere, publicitate și interes față de lectură. Sunt mult mai mulți cei care nu au citit în viața lor o carte, decât cei care citesc de obicei. Asta e ceva rău din toate punctele de vedere pentru că în ziua de azi, informația e cheia care deschide toate ușile. Știu că eu scriu alt gen, nu științific, dar persoanele care se documentează, ajung de obicei să citească și cărți de relaxare.

Arina Delcea: Dacă ne uităm la statistici, răspundem simplu: cititorii. Totuși cred că sunt în continuare destul de mulți români iubitori de carte. Mă bazez pe ei.

Iuliu-Marius Morariu: Lipseşte o strategie de marketing, lipseşte uneori diseminarea informaţiei şi reţeaua de distribuţie, iar alteori lipseşte dorinţa de a citi, căci nu a fost cultivată. Eu cred totuşi că viitorul ar putea să arate promiţător şi că trebuie să privim cu încredere înspre el.

Alina Maria Nechita: Dorinţa de a promova calitatea şi nu doar cantitatea. Poate greşesc, însă experienţa m-a condus spre asemenea consideraţii, din păcate. Sunt gata oricând să retrag cele afirmate!

Alexandra Medaru: O triere mai dură la nivelul cărților publicate și un interes mai mare față de carte din partea populației.

Ionela Alina Moldovanu: Cred că îi lipsesc cititorii, care trebuie să fie cât mai mulți și cred că piață de carte are nevoie de scriitori care să vorbească mai mult de experiențele spirituale trăite pe propria piele.

Andrei Breabăn: Carte românească autentică. Carte de valoare care să ofere o mai bună cunoaștere a propriei țări și a propriului popor sub toate aspectele, de la istorie la aspecte psihologice din viața de zi cu zi. Ne lipsește mai ales cunoașterea valorilor și a tradițiilor naționale, ale marilor noștri eroi și ale realităților istorice. Consider că ne plecăm prea mult la ceea ce au alții despre ei decât la ceea ce suntem noi cu adevărat și prea mult avem tendința de a ne turna cu cenușă în cap și a exagera valorile celor din jur.

Bianca Tămaș: Cititorii și o mai bună promovare a autorilor și a cărților acestora. De asemenea, lipsește un filtru. Se publică prea multe cărți, iar cititorii cu greu pot să le selecteze. De multe ori cumpără cărți care par interesante, doar să fie dezamăgiți apoi, iar cărți bune rămân necitite.

Lorena Lenn: Nu sunt o expertă în domeniu, dar cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe promovarea autorilor, în general.

Gina M. Bud: Nu știu! Mi-e străină funcționarea acestei piețe de carte și mi-a fost suficientă experiența cu editurile. Indolența și exploatarea primează. Eu le refuz. Dar pot spune că lipsește cu desăvârșire o meserie. Cea a agentului literar. România are de la agenți imobiliari până la agenți ce îți vând detergenți.

Andra Cristina Buciu: Eu zic ce aș dori eu: cursuri de perfecționare în acest domeniu.

Răzvan Ventura: Categoric – promovarea este deficitară. Multe edituri sunt vizibile doar la târgurile de carte; uneori găseşti cărţi interesante la standurile lor, dar nu şi în librării! Acest lucru se resimte cu atât mai mult în cazul poeziei, al teoriei literare sau al exegezei privind marile literaturi europene.

Irina Dumitru: Poate că lipsesc oameni care să schimbe prejudecățile. Mi se pare și că am fost atât de îndoctrinați, încât, de multe ori, ne e greu să ne îndepărtăm de stilul școlăresc, plin de epitete și metafore exagerate.

Adina Ailoaiei: Entuziasmul cititorilor. La școală ni se impune cititul ca și o corvoadă. La liceu ni se dă mereu în cap că nu avem cunoștințele necesare pentru a înțelege o operă literară. Ne bântuie întrebarea ”ce a vrut să spună autorul?” și trecem sistematic prin toate metaforele și simbolurile care am învățat să le asociem cu un anumit autor. Nu ne putem bucura de o poezie de actualitate, pentru că suntem blocați în ideile clasicismului și parnasianismului. Iar din această cauză, puțini vor căuta și altceva în afară de Eminescu și Creangă.

Tudor Petcu: Eu cred că cel mai mult lipseşte atenția acordată esteticului, bunului gust şi sensibilității creatoare pentru că din cât pot observa sunt exultate ironia, haosul stilistic şi vulgaritate, iar lista ar putea continua.

Mirela Iconaru: Promovarea. Cred că cititul nu este suficient de promovat, în România. Știu că la școală există o listă de lectură obligatorie, dar nu toată lumea o citește din pasiune. Consider că ar trebui să se pună mai mult accent pe exploatarea literaturii, de orice gen, pentru că acest lucru ridică nivelul de cultură al unei națiuni.

Monica Bătrânu: Piața de carte din România are nevoie de oameni dedicați literaturii pentru copii, astfel încât cei mici să fie expuși din ce în ce mai mult și mai devreme cărților de calitate.

Clara Tîrcă: Îi lipsesc cititorii… se scrie mult, se citeşte puţin şi prost…

Calaidjoglu Cornelia: Cititorii. Lipsesc cititorii, doar atât.

Balaj Radu-Alin: Sunt conștient că dacă aș cunoaște răspunsul la această întrebare aș fi cel mai vândut autor român și internațional. În principal editurile trebuie să caute răspunsurile la această întrebare. În zilele noastre, cel puțin în ultimii zece ani, lucrurile sunt bine organizate.

Dumitrescu Cătălin: Cititorii. Oferta depășește mult cererea. Deși, în mod logic, te-ai gândi că un om trebuie să citească vreo sută de volume până să se încumete la a scrie… Rezultă că avem autori care scriu mai mult decât citesc. E o glumă!

Marina Râşnoveanu: Mai mulţi scriitori români publicaţi şi promovaţi. Promovaţi pentru scrierile lor, nu pentru imagine.

Bianca Mîciu: Promovarea lipsește cu desăvârșire. Mai multe emisiuni de cultură, la care să participe scriitorii. Editurile ar trebui să promoveze cărțile și să respecte autorii, nu să fie în goana după banii pe care i-ar putea obține. Unele edituri au ajuns să publice orice, dacă prinde la public, ce mai contează? Este trist ce se întâmplă.

Cristina Corpaci: Nu aș spune neapărat că lipsește ceva pieței de carte, ci mai degrabă că nu avem un public mai numeros educat în a consuma carte.

Oana-Diana Mokesch: Din punctul meu de vedere, pieței de carte din România nu i-ar strica mai multă diversitate. Autorii se tem să iasă din tipare, merg la sigur, oferă ce știu că se cere.

Andrada Rezmuveș: O mai bună promovare a autorului. În general, cititorii ajung destul de greu la cărțile unui scriitor. Editura face ceea ce poate, dar ar fi bună o implicare de la un nivel mai mare, o Uniune a Scriitorilor care să ajute atât editura, cât și autorul.

Raluca Pavel: Nu cred că sunt cea mai în măsură să spun ce lipsește pieței de carte din România. Fără a cunoaște dedesubturi, pot menționa că se simte o nevoie de o reinventare a modului de promovare a cărților, atât a celor scrise de autori străini, dar mai ales a celor scrise de autori români contemporani

Crina Ana Terec-Cioban: În prezent lipsesc multe, dar până la piața de carte, lipsește într-o oarecare măsură educația noastră, dorința de a citi care încet-încet dispare.

Popa Mihaela Livia: Piața de carte din România are potențial chiar și acum în contextul post Covid 19, depinde de toți actorii implicați ca ea să crească, scriitori să vină cu produse bine închegate, editurile să le scoată pe piață și publicul să revină la cartea print după atâtea săptămâni de online.

Raluca Irimie: Uneori am impresia că lipsește voința sau putința de a face lucrurile într-un mod profesionist, trecându-se peste pași importanți. Există foarte multe cărți care n-au trecut prin filtrul unui editor, iar asta scade mult interesul publicului pentru autorii români contemporani. A publica nu necesită doar talent, ci muncă multă.

Magda Sîngepanu: Cred că scriitorii români au nevoie de mai mult ajutor în procesul de promovare.

Roxana Andreea Rusu: Un interes mai mare din partea cititorilor. Mi-aș dori să văd că această nișă înflorește din nou și acest lucru poate fi posibil numai dacă oamenii își doresc în număr foarte mare să citească. Să nu lase cartea clasică să moară, să aprecieze încă parfumul de hârtie nouă, proaspăt scoasă din tipar. Chiar dacă ne bucurăm de evoluția tehnologică și avem e-book-uri.

George Agavriloaiei: Pieței de carte din România nu îi lipsește diversitatea, ceea ce este esențial pentru o piață liberă, însă cred că îi lipsește pathosul, poate cu mai mult pathos, piața de carte din România ar evolua, cu mai mult îndemn la trăire, oamenii au ca deziderat trăirea vieții.

Elena Zaiţev: Nu mă pot raporta la piaţa din România, dar aş putea face o paralelă cu cea din R. Moldova… Cred că pieţei de carte îi lipseşte un consumator cultivat, dar şi o pârghie de susţinere a autorilor de calitate. Consider că avem pe piaţă un produs care lasă de dorit la capitolul calitatea conţinutului.

Corina Potcovaru: Emoția, profesionalismul și calitatea.

Aldyn Alexander: Nu cred că pieţei de carte din România îi lipseşte prea mult. Se publică în România foarte mult şi nu doar la editurile mari cum ar fi Humanitas, Rao, Art, Polirom, etc., ci şi la edituri mici, locale, care încearcă să se extindă sau, în alte cazuri, să supravieţuiască. Dacă pieţei de carte din România îi lipseşte ceva, din punctul meu de vedere ar fi receptivitatea din partea publicului şi dorinţa generală de a citi. Şi mă refer aici la publicul de toate vârstele: de la cei mai tineri la cei mai bătrâni. Am putea să lăsăm deoparte pentru o vreme telefonul mobil, tableta sau televizorul şi să facem o prioritate din lectura unei cărţi. Oricare! Aceea pe care ne-o alegem chiar noi! Esenţial este să facem această alegere, care ne va schimba nu doar percepţia asupra lumii ci şi modul de a trăi.

Rafaela Melinte: Producția de audiobooks ar trebui să fie mult mai mare.

Cristian Niculcea: Poate că felul în care arată e proporțional cu nivelul economiei naționale. Și/sau cu gradul de cultură al populației, cu voracitatea mercantilă a unor editori. Și, derivat din ele, cred că o lipsă ar mai fi surplusul de maculatură kitschoasă, dezbătând nonvaloarea, alimentând subcultura. Sau doar mediocră. Unele dintre acestea, promovate insistent. Pseudoscriitori, pseudopoeți.

Maria Crișan: Autorii români nu sunt promovați atât de mult cât ar trebui.

Mădălina Butiac: Promovarea și faptul că nu sunt susținuți mai mult scriitorii români.

Ungureanu Marius Teodor: Cititorii. Sunt foarte puţini care citesc în România şi de aceea mulţi autori care au potenţial sunt descurajaţi şi renunţă la visul lor. Pentru că ei sunt cei mai importanţi pentru autori, dacă nu există cititori atunci nici autori nu vor exista.

Oxana Barbu: Pieței de carte din România, în primul rând îi lipsesc cititorii. Deoarece societatea din zilele noastre nu prea citeşte. Mai mult se axează pe cărțile on-line, sau cel mai trist nu citesc deloc.

Eveline Păuna: Proiecte prin care să susțină financiar scriitorii români.

Emma Pascal Claos: Educaţia de a citi. Oamenii nu mai citesc ca în trecut. Este greu de stimulat populaţia să citească, dar nu imposibil.

Leila Sandra M.: Publicitate/promovare și mai ales vizibilitate pentru editurile mici și autori debutanți. La ora actuală, piața se focusează foarte mult pe cei care au deja parte de publicitate, pe când cei care sunt la început de drum abia se pot face auziți.

Barazsuly Eta: Pieței de carte din România îi lipsește tocmai lucrul cel mai important care ar trebui să aibă loc după terminarea unei creații literare și anume: reclama.

Toader Daniela: Banii și agențiii literari.

Beatrice Eliss: Cred că, în primul rând, îi lipsește mai mulți cititori… dar și reglementări stabilite de Stat pentru susținerea scriitorilor, a tuturor celor ce activează sub eticheta “artist”. E nevoie și de o mai mare promovare a scriitorilor care sunt la început fiindcă partea financiară poate fi adesea un impediment în a ajunge să te faci auzit, citit.

Lina Moacă: Cred că internetul și rețelele sociale au ajutat la revitalizarea pieței de carte, în ultimii ani se observă o ușoară evoluție. Totuși, lipsește promovarea bine gândită și organizată.

Gabriel Dinu: În primul rând îi lipsește profesionalismul. Publicului i se livrează doar ce vor anumite găști literare bine înțepenite în actuala piață de carte de zeci de ani, sub motivul că asta vrea publicul. E același principiu ca la TV, publicul care ar vrea scandal, violență, chipurile! În ceea ce privește piața de carte unde distribuția e așa cum e, sunt livrați doar scriitorii X, Y și Z. În plus mai este vorba și de lăcomia marilor jucători de pe piața de carte. Aceștia percep comisioane din vânzarea cărților, ce ajung pe undeva la 50% din prețul de vânzare.

Ovidiu Slavu: Cititorii, consumatorii de carte. Prin urmare, cred că e nevoie de o strategie pentru a deschide gustul oamenilor pentru lectură. Nu este ușor, pentru că mai întâi trebuie investit masiv în educație.

Rovena Brînzan: Pieței de carte românești, îi lipsesc în primul rând cititorii… indiferent de genuri. Și ca să răspund strict la întrebare, părerea mea este că, cărțile motivaționale (mă refer la noul curent) au luat locul cărților cu adevărat prețioase și profunde. Am senzația că sunt superficiale și nu pun o bază solidă.

Ion-Daniel Pestrea: Nu mă pricep. Eu, cu toată sărăcia, cumpăr cărți în fiecare lună. La cum se vede prin periscop, Ardealul și Banatul sunt mai vii, mai vivace. Din sud am primit numai refuzuri, da, știu, am multe hibe, dar măcar sun ca mine, nu ca o mie alții. Reviste din Cluj și Timișoara au avut agerimea să-mi sară în ajutor, în cel mai frumos mod: mi-au publicat niște mici texte. Sudul este elitist. Prea elitist, aș spune. Sunt exagerat de scrobiți.
Partea proastă e: n-ai tu o revistă să spună, ia, nene, cinci lei pe o poezie, zece pe o povestire. Aș scrie maxim, aș lăsa porcii, găinile, spanacul și dovleceii în plata Domnului și aș scrie. Asta e trist. Măturătorii, vidanjorii și gunoierii sunt regi, lângă muncitorul cu peniță. E o meserie fără cea mai mică șansă. Dar, firește, paradoxal e că disperarea hrănește textul-nu și pe autor.

M.K.Lynn: Încurajare din partea statului, dar și un public deschis, fără prejudecăți în legătură cu lectura.

Corina Bezdîga-Verlot: Mai multă promovare media. Acesta este încă unul din motive pentru care merg la Chișinău și fac niște evenimente de lansare deosebite. Acolo sunt invitată în emisiuni tv și radio, acolo încă revistele scriu despre lansări de carte și autori tineri. Acolo ai parte de promovare gratuită, făcută cu drag și interes. Din păcate în România, show-urile preferă să discute despre altceva.

MIHAI MAXIM: Agenții literari, care să se ocupe efectiv de opera și interesele autorului. Care să selecteze cărțile valoroase pe care să le promoveze în interesul său și al autorului.

Sandu Raluca Alexandra: Deschiderea. Cred că editurile ar trebui să arate mai multă deschidere și să ofere mai multă asistență autorilor noi.

Petruța Petre: Personal, cred că lipsește promovarea. Observ că toate cărțile apărute în alte țări devin bestseller de cum intră pe piață. Ei bine, la noi nu este posibil așa ceva. Lipsește o verigă din lanțul acesta, promovarea. Poate încurajarea cititorilor să citească cartea sau poate încurajarea către lectura autohtonă. Nu știu cum ar fi mai bine și mai frumos.

Laura Stanciu: Cititorii și un marketing mai bun. Totodată, lipsa unei culturi a cititului în țara noastră este o mare problema.

Vlas Alexandrina: Cred că lipsește publicul. Și aici sunt mai multe aspecte printre care: există cititori care nu își pot permite procurarea anumitor cărți, există cititori care preferă formatul electronic a cărților, există cărți care sunt publicate doar electronic și la care nu toți au acces. Ar trebui să educăm cititorii, să îi învățăm să acceseze cărțile și să accesibilizăm prețurile pentru cititorii de vârstă înaintată.

Tabita L. Sălăgean: Pieței de carte din România simt că îi lipsește cititorii cât mai mulți, după cum spune Amy Lowell „Cărțile sunt mai mult decât cărți, ele sunt viața, sufletul și miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit și au murit, esența și chintesența vieții lor.”

Simina Drăguț: Cred că pieței de carte din România îi lipsesc promovarea și unitatea. Scriitorii români nu au mai mult succes pentru că nu sunt suficient promovați. Consider că avem destui oameni talentați și muncitori, dar care nu au vizibilitate. În același timp, cred că ar ajuta dacă scriitorii noștri ar fi mai uniți și s-ar susține reciproc. Avem o problemă de comunicare, nu prea știm unii de alții. Se cunosc între ei doar autorii și editurile mari. În rest, suntem fiecare cu editura și cu grupul lui de prieteni.

Mihai Ştefan: Pieței de carte românească îi lipsesc valorile vechi. Nu se mai publică cărți bune, totul e o publicitate şi scrisul autorilor parcă se strică. Se scrie modern, mult şi prost. Ce frumos ar fi fost să se fi scris ca înainte, dar scriitori de dinainte s-au dus demult.