Cartea A de la arsenic: otravurile Agathei Christie PDF

    Paisprezece romane și tot atâtea otrăvuri. Doar pentru că e ficțiune nu înseamnă că totul este o invenție. A de la Arsenic. Otrăvurile Agathei Christie analizează modul în care știința intervine în opera Agathei Christie. Scris de Kathryn Harkup, chimist și o împătimită a romanelor scriitoarei britanice, volumul prezintă o analiză bine documentată a otrăvurilor folosite de Agatha Christie în paisprezece dintre celebrele sale romane polițiste.     Fragment din volum:       “Pe lângă utilizările în cazul otrăvirii cu atropină și cu gaz sarin, ezerina a fost sugerată ca tratament pentru tetanos și ca antidot pentru otrăvirea cu stricnina și curară. Cel mai bun tratament a fost cel în care s-au folosit curară și medicamentele derivate din aceasta. Curară este o otravă pentru săgeți provenită din plante, pe care farmacistul Agathei Christie, domnul P, o purtă mereu în buzunar (vezi capitolul introductiv) și, alături de compușii asociați, a fost folosită în multe feluri în medicină. Acești compuși provoacă relaxarea mușchilor, blocând receptorii de acetilcolină, ceea ce este deseori folositor în timpul operațiilor.     Asemănarea dintre otrăvirea cu curară și o boală ereditară, miastenia gravis, a făcut-o pe Mary Broadfoot Walker (1888-1974) să testeze ezerina pe unul dintre pacienții săi. Miastenia gravis produce slăbirea fluctuantă a mușchilor, devenind mai slabi în timpul unei activități intense, dar îmbunătățindu-se după o perioadă de odihnă. Simptomele pot apărea brusc și sunt intermitente. Mușchii care controlează mișcarea ochilor, expresiile faciale, mestecatul și înghițitul sunt de obicei cel mai grav afectați, însă mișcarea membrelor și a mușchilor care controlează respirația pot suferi perioade lungi de slăbire. Când Walker a făcut experimentele, în 1934, cauza miasteniei nu era cunoscută, însă o teorie susținea că pacienții nu produceau destulă acetilcolină pentru a acționa asupra receptorilor din mușchi. Injecțiile cu ezerină au produs o îmbunătățire dramatică, deși temporară, pentru doi pacienți, indicând faptul că, deși cei doi produceau acetilcolină, aceasta nu reușea să acționeze asupra mușchilor. Cercetările ulterioare au arătat că pacienții cu miastenia gravis produc anticorpi care circulă în organism și blochează receptorii de acetilcolină. Astăzi, boala este tratată printr-o combinație de medicamente imunosupresoare și anticolineșteraze (cum ar fi neostigmină), care previn descompunerea acetilcolinei și îi permit acesteia să acționeze asupra receptorilor o perioadă mai lungă de timp."