Primit cu aplauze atât de critică americană, cât și de cea europeană, romanul de debut al lui Maggie Mitchell câștigă un pariu dublu: este nu doar un thriller remarcabil, ci și o investigație profundă a psihologiei adolescenței, o analiză a sfârșitului copilăriei. Două fete sunt răpite și duse într-o cabană din pădure unde stau alături de răpitorul lor charismatic, închegând o ambiguă relație de iubire și ura. Aproape douăzeci de ani mai târziu, una din ele, devenită profesor de engleză la un colegiu, își retrăiește drama în paginile unui roman. Cea de-a doua, devenită actriță în Los Angeles, descoperă citind scenariul filmului care urma să-i relanseze cariera o poveste terifiant de cunoscută. Cele două se reîntâlnesc, luptându-se cu amintirile lor tenebroase, dar și cu un nou pericol născut din romanul conținut în roman. Fragment din romanul "A doua față" de Maggie Mitchell "Lois M-am întors acasă la începutului unui august înăbușitor, spre sfârșitul verii. Aveam senzația că sunt în altă lume. Hanul avea aer condiționat, dar în zona noastră nu fusese instalat. Eu m-am retras pe terasa din spate, aflată la umbră; în fiecare zi, citeam, legănându-mă în hamac. Uneori mă duceam în pădurea din spatele casei; mă dezobișnuisem de libertatea de a hoinări cum aveam chef în timpul zilei și simțeam nevoia presantă de a-mi întinde trupul multă vreme zăgăzuit, dar nu suportăm gândul de a mă duce în oraș, unde eram sigură că oamenii aveau să se zgâiască la mine. Poate chiar asta și făceau; eram o curiozitate, o poveste pe care o spuneau cu toții, pentru ca fetițele să aibă mare grijă. Aș fi devenit o eroină a sorții fabricată de mass-media, dacă aș fi fost de acord cu asta; însă noi nu am vrut așa ceva. Când reporterii s-au întors la han, părinții mei i-au izgonit; blocau apelurile cu o vigilență îndârjită, care le trăda spaima și furia. Eu nu doream decât să fiu lăsată în pace, iar părinții mei voiau să pretindă că nu se întâmplase nimic. Cel mai tare mi-era groază de întoarcerea la școală: să mă aflu în săli de clasă, pe culoare și în amfiteatre pline de oameni care .știau sau credeau că știu ce se întâmplase cu mine și care n-ar fi putut să vorbească - sau nici măcar n-ar fi vorbit - fără să facă vreo aluzie la asta. Oameni pe care îi cunoșteam de ani de zile și care nu se arătaseră niciodată interesați nici cât negru sub unghie de mine aveau să fie brusc copleșiți de o curiozitate transparentă, bolnăvicioasă. Mă gândeam, disperată, că mai bine mi-aș fi pus singură un titlu de ziar pe frunte. " "A doua față"- Maggie Mitchel este un remarcabil thriller psihologic, un roman de debut care reușește să-și croiască drum atât pe scena literară americană, cât și europeană. Povestea se bazează pe un eveniment care a șocat America în urmă cu douăzeci de ani. Două fetițe, în vârstă de doisprezece ani, sunt răpite pentru șase săptămâni. Factorul intrigant este faptul că intențiile răpitorului au rămas necunoscute, fetele nefiind agresate în vreun fel în acest interval. Ambiguitatea relației dintre răpitor și tinerele ostatice, Lois și Carly, nu le va permite celor două să lase evenimentul în urmă și să depășească această etapă. Mai târziu, una dintre cele două fete, Lois, publică un roman bazându-se pe experiența prin care a trecut, cu intenția de a scoate răpitorul, Zed, din lumina nefavorabilă în care-l pusese presa și opinia publică. Succesul romanului include și ecranizarea acestuia iar întreaga procedură de filmare va avea ca rezultat reunirea celor două fete. Răpite la doar doisprezece ani, acum femei măture, cele două nu reușesc să-și explice motivul pentru care au fost alese de către Zed. Intrigant este și faptul că Lois și Carly May n-au văzut incidentul ca pe o privare de libertate ci ca pe o evadare dintr-o lume în care nu se simțeau confortabil, ajungând în cele din urmă să simtă un soi de atașament față de răpitorul Zed. Fetele n-au fost alese la întâmplare, stilul lor de viață a fost analizat în detaliu și aveau în comun faptul că erau neglijate de familiile din care făceau parte și faptul că ambele se bucurau de o oarecare popularitate locală, Lois fiind câștigătoare a concursurilor de ortografie iar Carly May a celor de frumusețe. Totuși, fetițele se situau în puncte diametral opuse din punct de vedere al personalității, al intereselor, al educației și al scopului în viață. Romanul este constituit din mai multe planuri de acțiune care se împletesc armonios, cu un rezultat spectaculos, personaje suficient de numeroase și bine conturate pentru a crea o intrigă complexă. Intriga, deși complexă, nu are un caracter tumultuos, fiind lipsită de răsturnări de situație, întreaga acțiune bazându-se pe motivațiile personajelor. A doua față poate fi considerat cu ușurință o intenție de sondare a psihologiei preadolescentine, a repercursiunilor pe care un eveniment de dimensiunile unui răpiri le poate avea asupra dezvoltării în această etapă delicată. Romanul profesoarei Lois ajunge în mâinile unui adolescent care se identifică cu răpitorul iar riscul ca povestea să se repete le alarmează pe cele două protagoniste. Vor reuși Lois și Carly May să oprească o tragedie și să treacă peste propriile lor sentimente și orgolii? Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
