Un roman magnific, plin de acțiune, asemenea lui CAIN și ABEL.
Richard Armstrong, fiul unui țăran analfabet jinduiește după avere și statut social. Keith Townsend, vlăstarul unei familii bogate și respectate descoperă că poți fi puternic și în anonimat. Totuși, ei au o trăsătură comună: amândoi sunt jucători pătimași, gata să riște totul în bătălia pentru controlul celui mai mare imperiu de presă din lume. Doar unul din ei învinge.
Fragment din volumul "A patra putere" de Jeffrey Archer"
"St. Andy. 12 septembrie 1945 Zorii unei noi republici "Aboliti sistemul Honours" sună titlul editorialului din cel de-al treilea număr al lui St. Andy. În opinia redactorului, sistemul Honours nu era bun decât pentru a permite unei adunături de politicieni nesărați să-și aroge titluri pe care nu le meritau. "Aproape întotdeauna, diplomele sunt obținute de cei care nu le merită. Această etalare ofensatoare de împăunări false e doar un alt exemplu al moștenirii imperiului colonial și trebuie să înceteze. Vom arunca acest sistem învechit în pubela istoriei." Mai mulți colegi de-ai lui îi scriseră la redacție, atrăgându-i atenția că și tatăl lui acceptase să fie înnobilat "pe încredere" și că ultima frază din articol era un plagiat. Keith nu avu cum să afle ce opinie exprimase directorul la ședința săptămânală, pentru că el și Penny nu mai vorbeau. Duncan Alexander și alții îl priveau deschis ca pe un trădător al propriei clase sociale. și, spre necazul tuturor, lui Keith nu părea că-i pasă deloc de părerea lor. Spre finalul trimestrului, începu să se întrebe dacă nu va fi chemat la armată mai degrabă decât la Oxford. Cu toate îndoielile, nu mai lucra după-amiezele la Courier, rămânând să învețe, și-și dublă eforturile când tatăl lui îi promise o mașină sport dacă va trece examenele. Gândul de a-i dovedi directorului că nu avea dreptate și de a avea și mașina lui era de o atracție irezistibilă. D-ră Steadman, care-i rămăsese instructoare în serile lungi, păru să se mire că i se cerea să-i dubleze volumul de teme. Când reveni Ia St. Andrew's pentru ultimul trimestru, Keith se simțea în stare să facă față și examinatorilor, și directorului; suma pentru construirea unui nou pavilion nu mai avea nevoie decât de o sută de lire pentru a fi completată, așa că se hotărî să-și anunțe succesul în ultimul număr din St. Andy. Spera că, astfel, directorul va închide ochii la un alt articol despre abolirea monarhiei, pe care voia să-l scrie în numărul viitor. "Australia n-are nevoie să fie condusă de o familie de burghezi germani care locuiește Ia o depărtare de peste zece mii de mile. De ce să trecem de jumătatea secolului 20 încurajând un astfel de sistem elitist? Hai să ne descotorisim de ei", trâmbiță editorialul, "și de imnul național, de steagul englez și de liră. După terminarea războiului, Australia va trebui să se declare republica." Dl. Jessop își strânse buzele, iar Melbourne Age îi oferi lui Keith 50 de lire sterline pentru articol, o sumă pe care i-a fost foarte greu s-o refuze. Duncan Alexander lansă zvonul că aflase de Ia cineva din anturajul directorului că ar fi fost mare minune ca Townsend să scape neexmatriculat până la sfârșitul trimestrului."
