Acest domn de la miazanoapte

Cartea de față nu este o istorie a raporturilor dintre Veneția și Moldova, nicio monografie a luptelor lui Ștefan cel Mare cu turcii și cu atât mai puțin o prezentare a conflictului Imperiului Otoman cu Veneția care s-a derulat între 1463 și 1479. Este doar o „poveste” despre un moment de răscruce în istoria Moldovei medievale când, în urma expediției sultanului Baiazid al II-lea din 1484, cetățile Chilia și Cetatea Albă, împreună cu o bună parte din colțul sud-estic al principatului, au fost anexate Imperiului Otoman. Cât de importante au fost aceste două fortărețe rezultă nu numai din compararea lor, în vocabularul politic al timpului, cu o poartă a creștinătății, dar și din înverșunarea cu care Moldova le-a apărat în secolele XIV-XV. Cetatea Albă a făcut obiectul rivalității cu Lituania marelui duce Vitold și, ulterior, a rezistat mai multor atacuri otomane, în timp ce Chilia a fost, în paralel, mărul discordiei în raporturile moldo-muntene, respectiv ungaro-polone, cetatea schimbându-și de mai multe ori stăpânii.