Născut în 1940 în Bahia, chiar în satul Junco, spațiul romanului "Acest pământ", Antonio Torres face parte dintre marii scriitorii brazilieni ai generației anilor ’70 – Jorge Amado, Graciliano Ramos, Rachel de Queiroz, Clarice Lispector – care, sub un regim militar extrem de represiv, și‑au schimbat strategia literară, descriind realitatea socială și politică a vremii lor într‑un discurs narativ alegoric. Realismul magic și fantasticul au devenit una dintre mărcile stilului literar al acestei generații. Romanele care l‑au consacrat pe Antonio Torres ca pe unul dintre marii scriitorii brazilieni sunt "Um Cao Univando Para a Lua" ("Un câine urlând la lună"), "Essa Terra" ("Acest pământ") și "Balada da Infância Perdida" ("Blues pentru o copilărie pierdută" ). Parabola inversă a fiului risipitor, cu accente autobiografice, "Acest pământ", romanul cel mai tradus al lui Antonio Torres, a apărut în 1976. Fiul cel mai mare al unei familii cu doisprezece copii, o legendă în partea locului, revine după zeci de ani în satul natal. Dar bărbatul se întoarce doar pentru a‑și lua viața. Din acest punct al narațiunii, tot restul, povestit din perspectiva fratelui său mai mic, ne descoperă faptul că orașul‑miraj nu e neapărat spațiul unui trai fericit și lipsit de griji. Nebunia, relațiile complexe între părinți și copii, chemarea pământului, tema migrării și a exodului spre oraș formează coloana vertebrală a acestui roman cu accente celiniene.
