Acum ne despartim

Recent redescoperite în arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York, cele paisprezece proze scurte au fost reunite și publicate în volum pentru întâia oară la sfârșitul anului 2015. Toate aceste mici bijuterii fac apel la compasiunea și la emoțiile cititorului. Capote a fost întotdeauna atras de outsideri — femei, copii, afro-americani, săraci — deoarece, înțelegem acum, așa s-a simțit și el încă din copilărie. Detectăm în aceste povestiri semnele precoce ale geniului lui Capote de a crea personaje memorabile, complexe și chinuite. Veți găsi aici povești despre crimă și violență, despre rasism și nedreptate, dar și despre tandrețe și generozitate, despre înțelepciune și miracole. Dar, mai presus de toate, acest volum de povestiri inedite este dovadă incontestabilă că autorul ei și-a găsit propria-i voce foarte devreme și ne ajută să înțelegem cum a fost posibil ca un băiat din Monroeville, Alabama, să devină o legendă a literaturii americane. Fragment din romanul "Acum ne despărțim" de Truman Capote "Beulah a dispărut pe ușa camerei, iar peste vreo cinci minute Nannie a auzit ușa de la intrare închizându-se. S-a uitat din nou peste ziar. A încercat să se lase prinsă de editorial, a încercat să citească un articol despre o fabrică de mobilă care era în plan să fie construită, dar mereu, ca atrasă de o forță irezistibilă, magnetică, se întorcea la necrologuri. Le-a citit integral de două sau de trei ori. Da, îi cunoscuse pe toți. S-a uitat la flăcările roșii și albăstrii ale focului din cămin. Oare de câte ori rămăsese cu privirea pierdută în căminul acela? În câte dimineți friguroase de iarnă nu se ridicase de sub cuverturile ei mari și țopăise pe podeaua înghețată ca să aprindă cu truda un foc acolo ? De mii de ori! Dintotdeauna locuise în casa asta de pe strada mare, la fel ca tatăl ei și că tatăl tatălui ei, mai înainte. Fuseseră pionieri adevărați, era mândră de moștenirea ei. Dar toate erau undeva în urmă acum, mamă și tatăl ei muriseră, iar vechii ei prieteni se duceau și ei, încet, aproape neobservați. Nimeni nu se gândea că asta însemna moartea unui fel de dinastie, o dinastie a aristocrației sudiste — cătunul, satul, orașul. Se topeau în noapte, micile flăcărui ale vieților lor erau stinse de forța aceea stranie și nevăzută. "