Cele paisprezece povestiri, strânse în culegerea de proză scurtă intitulată ”Acum ne despărțim” , găsită de curând, reprezintă începutul scriitoricesc al autorului american Truman Capote.
Deși poate că unii cititori, ceva cam circumspecți din fire, s-ar aștepta să găsească între coperțile acestei cărți o stângăcie oarecum acceptabilă a empirismului literar, mă tem că trebuie să-i contrazic. De ce? Simplu. pentru că Truman Capote ne dovedește o juvenilă pricepere de mânuire a condeiului literar, însăși scriitorul mărturisind cândva că a început să scrie încă de la vârsta de opt ani, așa, din senin, fără să aibe un model anume. Pur și simplu scriind.
personajele lui Truman Capote din empirica proză scurtă sunt plămădite cu o extraordinară minuțiozitate, țesătura intrigii și introspecția societății acelor vremuri fiind conturate într-un intempestiv crescendo care ”corupe”, reușind cumva să se strecoare în sufletele cititorilor, nicidecum precum un musafir nepoftit, ci ca o medicamentație amară și totuși vindicativă.
Autorul, adept al loviturii în plex, este incisiv, biciuitor, fără preambulul pregătirii operației, nepregetând niciun efort din a clădi personaje pline de un realism inoculant, în a căror existență se pot regăsi mulți indivizi, chiar și din marsupiul acestui prezent.
Pictând prin cuvinte atmosfera apăsătoare și încâlcită a unor personaje aparent periferice, scriitorul american pălmuiește și încarcerează, dansând subret între individualizare și generalizare, într-o interpretare a unei juste partituri existențialiste într-o societate care chiar crede că deja știe totul când de fapt cunoaște doar efemerele firimituri ale unor frânturi de existențe.
Cu o ușoară tentă de ”halebardism” al unei încercări de înfierare a societății, de condamnare a anumitor prejudecăți și stereotipice idealuri mototolite, Truman Capote crează o literatură comprimată care, într-un spațiu scurt, caracteristic genului prozei scurte, reușește să spună atât de multe, lansând adeseori, voluntar sau nu , capcana expresiilor cu sens dublu și vâltoarea unui descriptivism care, între tern și multicolor, face din coaja telurică î împletitură de redecorări penetrante.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Truman Capote:
