Carmen: - Sigur nu vrei sa ramai?
Andrei ii ia chipul pe jumatate adormit in palmele lui. Ea inchide ochii in asteptare. Cat de frumoasa este, cat si-ar dori sa urce, dar stie ca dimineata se va trezi si bva reveni la aceeasi realitate in care se scalda zilnic, in care il respinge. Nu trebuia sa se trezeasca in realitatea lui, sa simta in realitatea lui, sa devina in realitatea lui... poate atunci magia unei nopti se va transforma in magia unei vieti. Poate vreodata.
Andrei: - Noapte buna, Carmen!
