Adrian Marino la centenar

La 5 septembrie, anul acesta, s-au implinit 100 de ani de la nasterea marelui carturar roman Adrian Marino!   Discretia, ca sa ma exprim eufemistic,  cu care institutiile nationale de cultura au marcat "momentul", a determinat Editura Aius si revista Mozaicul sa initieze celebrarea ideocriticului "roman si european in acelasi timp" inca din anii '80, la Craiova, in parteneriat cu Universitatea Craiova, Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania si Biblioteca Judeteana "Alexandru si Aristia Aman" Dolj. Proiectul, inaintat Consiliului Judetean Dolj, a intrat in dezbaterea plenului acestei institutii si, miercuri, 29 septembrie 2021, a fost aprobat in unanimitate. De ce "a facut Satul ce n-a facut Barbatul", voi incerca sa argumentez, succint, in randurile care urmeaza.   Desi nascut la Iasi, format la Bucuresti in mentoratul lui G. Calinescu, dar si al lui Tudor Vianu, petrecandu-si anii primei tinereti (8+6) in puscariile comuniste si domiciliu obligatoriu la Latesti - in Baragan, "exilat" pana la sfarsitul vietii la Cluj, unde s-a bucurat de iubirea neconditionata si sustinerea exemplara a Doamnei Lidia Bote, intelectuala de mare consistenta prin lucrarea sa de referinta "Simbolismul romanesc", Adrian Marino a fost determinat sa aiba legaturi constante, determinante cu Bania, din chiar zorii vietii sale intelectuale. (...)   Adrian Marino va veni la Craiova si la Goiesti-Dolj, pentru documentare, si in anii premergatori publicarii tezei doctorale "Viata lui Alexandru Macedonski", unde s-a bucurat de o buna primire si sprijin din partea autoritatilor publice locale si judetene. Dar, incontestabil, colaborarea sa indelungata la revista Ramuri, incepand din 1967, la invitatia fostului sau coleg de la Universitatea Bucuresti, Alexandru Piru, Decan al Facultatii de Litere al tinerei Universitati craiovene si director al "Ramurilor" a insemnat un punct de inflexiune in relatia cu Bania. Studentii, scriitorii si intelectualii craioveni asteptau cu nerabdare fiecare numar al "Ramurilor" pentru a citi cele doua pagini, in oglinda, semnate Al. Piru si Adrian Marino.