Ai vrut vacanta, Stilton?

    Dragi prieteni rozători,     Aici, în Șoricezia, pe Insula Șoarecilor, toate cărțile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoașteți? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca brânză... povesti cu mustăți, desigur, pe cuvântul lui Geronimo Stilton!    AI VRUT VACANȚA, STILTON? Dar cine m-a făcut să plec la Puerto Catorcio? E o vacanță groaznică: urmărit de rechini și gândaci, îmi ard botul la soare, trebuie să mă arunc cu parașuta și să fac cățărat liber... Sfânta mozzarella, nu știu când o să ajung acasă să mă odihnesc!       Fragment din povestire:       „Stewardesa a început să servească prânzul.     Am rontăit un biscuit, însă parcă era făcut din carton.     Am gustat dintr-un mousse cu gorgonzola, însă părea mucegăit.     Am încercat să gust din tartină cu brânză, însă avea miros de cretă!     Când am încercat să tai pieptul de pui, mi-a sărit cuțitul, de parcă era făcut din cauciuc, și mi-a ajuns PLIN DE GRĂSIME în buzunarul de la piept.     Am încercat să tai roșia, care era pe post de garnitură, însă nu am fost atent și i-a intrat puțină zeamă în ochiul rozătoarei din fața mea.      Toți mă priveau perplecși.     Ca să-mi fac de lucru, am luat o gură de cafea, dar avea gust de spălătură de vase!     M-am uitat fără să fiu atent la filmul polițist care se dădea.      Toți pasagerii aveau ochii ațintiți la ecran și urmăreau filmul cu interes.     Zippo m-a întrebat în șoaptă:     - De ce tipul ăla îmbrăcat în poștaș îi dă acum o scrisoare?     I-am răspuns distrat:     - Am mai văzut filmul ăsta. Tipul e travestit în poștaș, dar e de fapt CRIMINALUL!...     Zippo a strigat cu o voce stridentă:      - Ascultați cu toții, criminalul e poștașul! Mi-a spus-o domnul de Iangă mine!      Toți pasagerii s-au uitat chiorâș la mine.     Ce figură urâtă le făcusem!     Avionul a început să se zguduie.     - Domnii rozători sunt rugați să-și pună centurile de siguranță! a anunțat căpitanul.     Bătrânica de lângă mine a murmurat:     - Ce se întâmplă?     - Nimic, nimic, doamnă! Doar niște mici turbulente.      Ea a zâmbit și s-a relaxat.     Au trecut zece minute, dar turbulențele au continuat. Eu am început să mă fac verde la față.     Avionul săltă în sus și în jos, când cobora, când se înălță, și se înclină la stânga și la dreapta, iar stomacul meu protestă cu niște bolboroseli care nu prevesteau nimic bun!"