Albul si negrul viitoarelor amintiri

În luna august a respectivului an, într-o zi dormeam cu geamul întredeschis. Deoarece afară fusese caniculă, voiam să las răcoarea serii să pătrundă în dormitor pentru a avea un somn liniștit. Când m-am trezit din vis, m-am uitat la ceas. Era ora trei și cincisprezece minute. Dormeam, dar parcă m-am trezit atunci când în dormitor și-a făcut apariția prin geamul întredeschis o făptură îmbrăcată în alb, care radia în jurul său o lumină albă, inundând tot dormitorul. Era un moșneag cu părul alb - și barba lui albă nu era deloc îngrijită. Ținea în mâna dreaptă un sceptru, în vârful căruia era un glob de cristal, prin care se mișcau rapid tot felul de imagini. Moșneagul nu spunea nimic, doar se uită la mine. La rândul meu, m-am uitat surprins la această făptură. M-am uitat la soția mea, care dormea liniștită. Moșneagul sesiză acest fapt și spuse: - Las-o pe Daniela! Doarme liniștită. Daniela se întoarse de pe o parte pe alta, timp în care îmi zâmbi și suspină. Moșneagul spuse: - Acum visează că sunteți împreună într-o poieniță, într-o zi frumoasă cu soare și sunteți fericiți. Vă sărutați și vă alintați. Mai surprins decât la apariția moșneagului, l-am întrebat: - Cine ești? De unde știi cum o cheamă pe soția mea? Moșneagul zâmbi și spuse: - Cine sunt? Eu sunt cel ce sunt. Eu știu absolut totul. Știu totul despre tine, despre soția ta, despre fiica ta, despre mama ta, despre tatăl tău, despre nepotul tău.