Cartea Alte talcuiri la Evanghelii ale Parintelui Iosif Trifa PDF

Ca și bolnavul de la Vitezda, țara noastră cu rănile ei, cu necazurile și frământările ei își așteaptă „omul" care să o pogoare în apele tămăduirii. Și omul nu se mai ivește... De unde va veni și când va veni acest „om"? Răul și greșeala aceasta este, că noi așteptăm să ni-l aducă politică; și politica în vecii vecilor nu ne va da astfel de oameni. Numai Evanghelia lui Hristos poate face „oameni deplini și adevărați". Să luăm aminte! Bolnavul din evanghelie nu s-a putut tămădui până când nu s-a apropiat Iisus de el. Așa și țara noastră cu rănile ei nu se va putea tămădui până când nu ne vom apropia cu toții de Hristos și Evanghelia Lui și până când de rănile țării nu se vor apropia conducători care cred în Evanghelie și trăiesc după Evanghelia lui Iisus Hristos. Românilor! (...) Iată, Siloamul mântuirii stă și înaintea noastră. Să ne pogorăm viața și purtările în apele lui, ca să luăm tămăduire sufletelor noastre și tămăduire rănilor și relelor din țara noastră. Vorbele lui Iisus: „Oricine crede în Mine are lumina înseamnă să-L primești cu adevărat pe Mântuitorul și jertfa Lui cea sfântă, care te-a iertat și te-a scăpat de moartea păcatului; aceste vorbe înseamnă să te hotărăști la o viață nouă cu Domnul, să te naști din nou ca o făptură nouă, la o viață după Evanghelie cu Domnul. Numai după ce ai făcut acest lucru vei putea fi o lumină și un răspânditor de lumină evanghelică. - Părintele Iosif Trifa Fragment din carte: „TĂMĂDUIREA SLĂBĂNOGULUI DIN CAPERNAUM Evanghelia de duminică — duminică a două a postului — istorisește tămăduirea unui slăbănog din Capernaum. Patru inși îl purtau și, neputând străbate cu el la Iisus din cauza mulțimii, l-au slobozit prin acoperișul casei. Iisus i-a zis: „Fiule, iartă-ți-se ție păcatele... ridică-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta" (citiți pe larg această evanghelie la Marcu 2, 1-12). Un adânc înțeles este în această evanghelie. Domnul Iisus a iertat mai întâi păcatele slăbănogului și apoi l-a tămăduit. Asta însemna că boala lui cea adevărată era înăuntru, în sufletul lui, și de boala aceasta trebuia scăpat mai întâi. Tămăduirea omului trebuie să plece din lăuntru în afară. Sufletul trebuie mai întâi tămăduit, că, prin tămăduirea lui, să se vindece și trupul. Boala cea adevărată este cea dinăuntru, cea sufletească. Sănătatea și boala își capătă înțelesul și prețul lor cel adevărat numai în lumina Evangheliei. Sănătatea cea adevărată e sănătatea sufletului. Poți fi tare și mare cât un munte; această sănătate nu-ți e de nici un folos, câtă vreme înăuntru, în suflet, ești putred și bolnav. De multe ori boala cea trupească ajută sănătatea și tămăduirea sufletului. Fratele meu! Nu te teme de boli și încercări. Boala e o solie cerească. Ea te aruncă în brațele Domnului. Ea Îl cheamă lângă patul tău pe Doctorul nostru cel mare. Eu am zăcut — și zac — mult în multe boli și suferințe. Și din „școala" aceasta am scos o parolă de viață: Mai bine bolnav în brațele Domnului, decât „sănătos" în brațele lumii. Boala cea adevărată e boala cea sufletească. Adevărații bolnavi sunt cei ce pătimesc în ologie și orbie, și slăbănogie sufletească. Și, vai, e plină lumea de ei. Numai ca lumea, la astfel de bolnavi, le zice „viteji". După judecata lumii, ești sănătos și viteaz când te îmbeți, când sudui, când chefuiești... când te ții la rând cu toate modele și păcatele lumii. Ești un „slăbănog" când te lași batjocorit, când te lași smerit și umilit. După judecata lumii, ești un suflet „bolnav" când te cuprinde râvna pentru Domnul și pentru mântuirea sufletului.”