Alice Howland se mândrește cu viața pe care a muncit din greu să și-o construiască. La cincizeci de ani, ține prelegeri de psihologie cognitivă la Harvard, fiind recunoscută internațional pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un soț cu o carieră strălucită și trei copii adulți. Când începe să devină tot mai dezorientată și să uite lucruri, un diagnostic cumplit îi schimbă viața – și relația cu propria familie și cu lumea – pentru totdeauna. Emoționant și zguduitor, Altfel… și totuși Alice înfățișează destinul tragic al unui om care se confruntă cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer și suferința imensă pe care aceasta o provoacă. „Alice stătea pe podea, în fața oglinzii mari din dormitor, și își studia imaginea. Fața din oglindă avea cearcăne adânci și negre. Pielea i se lăsase, era pătată peste tot și ridată la colțurile ochilor și pe frunte. Sprâncenele groase și asimetrice aveau nevoie de un pensat. Părul ei cârlionțat era în cea mai mare parte negru, dar firele cărunte se vedeau bine. Fata din oglindă arătă urâtă și bătrână. Și-a trecut degetele peste obraji și frunte, simțindu-și fața pe degete și degetele pe față. Asta nu pot să fiu eu. Ce e în neregulă cu fața mea? I se făcea rău din cauza fetei din oglindă.“
