Amantii 3.0. Ed.2

A treia carte a seriei Amanții   Femeia asta, autoarea adică, nu e întreagă la minte și nici ăia care o citesc, adică nici eu! Își face singură promovare, pleacă în turnee prin țară, doarme prin trenuri și pe la fanii ei p-acasă, fără teamă că dă peste vreo rudă cu vasluienii. Ăștia, adică fanii, o ajută cu organizarea evenimentelor, se implică în promovare, caută locații pentru lansări. E așa, un fel de concubinaj sau amantlac literar de nu s-a mai pomenit. Oameni cu preocupări, profesii și niveluri de percepție diferite au devenit un fel de clan, de mafioți ai amantlacului Made în România. Sau mai degrabă o sectă, mie îmi place să le spun Martorii Corinei. Și lor, nouă, ne place, because love is in the air, dragostea e în straturile de ozon. Așa cum e ea, dragostea, pe la noi, cu obscenitățile, grobianismele și rahaturile tipic mioritice. Când o să-i cunoașteți pe Câți și pe Mircea, eroii romanelor, veți înțelege ce spun.- Cristian Niculescu, București   Corina Ozon face ce vrea, cu mine, cu tine, cu noi. Eu așa zic. Exact ce vrea. Ne-a scris, așa, din voleu, între două postari pe Facebook, două cărți despre Viață în Ultra High Definition. Ne place sau nu să recunoaștem, noi ăștia care o citim suntem cam loviți cu leuca în cap și stau și mă-ntreb cum de-am rezistat fără Zilele Amanților și Nopțile amanților până la vârsta asta? - (Magdalena Manea, Toronto)   Paradox este alcătuirea Corinei. Blonda doar la par, cu înfățișare candidă de statuetă de Tanagra, greu de crezut că poate fi atât de spurcată la limbă și oțetită la fiere. Reporter par excelance, Corina are psihologia la vârful degetelor cu care tastează și un umor dulce amar de numă numa. Și mai are ea ceva fainisim. Nu suporta ipocrizia. Mircea și Câți există în fiecare. Suntem noi, cei care măcar odată în viață am fost sinceri cu noi înșine și cu ispita și am călcat strâmb. Iar dacă unii s-au ținut virtuoși, tot au păcătuit în amantlacul cu gândul. - Cătălin Bădulescu, Brașov Fragment din romanul "Amanții 3.0. Ed.2" de Corina Ozon: "Ardeam de nerăbdare să îi văd mesajele de pe Facebook și am intrat pe laptop. Aveam toate parolele. Și am găsit ce vorbise cu fufa din America acum câteva zile, îi spunea că, vezi, Doamne!, nu e fericit. Aia îi zicea că nici ea. Ce să spun, s-au găsit doi nefericiți! Am vrut să i le șterg, dar mi-a venit ideea să îi scriu eu ăleia, ca și cum aș fi Mircea. Nu prea îmi venea nimic în minte. I-am scris: „Draga mea, îmi este dor de tine". Fufa cred că nu era online, pentru că nu văzuse mesajul. Am intrat la lista de prieteni. Eram nervoasă, așa că am început să-i scot din lista ce îmi venea la mână. Deodată vine un mesaj. Era de la una, Cleo, cârlionțată, care scria: ,,Mirciulică cu ce ți-am greșit de mi-ai dat unfriend?". Asta cine naiba mai era? I-am răspuns: „Pentru că așa am eu chef”. Să se învețe minte, nesimțită! Ce căută ea în lista unui bărbat însurat și cu copii? Hopăaă, a răspuns fufa. „Draga mea?? Ce ai fumat?"Asta făcea mișto de Mircea? Îi răspund și eu: „Te-aș fuma pe tine". După câteva clipe, aia iar răspunde: „Mircea, ție ți-e rău?". Când să-i răspund, apare mesaj scris de Mircea: „Mie nu, cred că nevesti-mii". Aud un zgomot și mă întorc. Mircea stătea cu telefonul în mână în spatele meu și mă privea amenințător. M-am ridicat de pe scaun și i-am strigat. „Te-am dat în vileag!"