America

Kafka se pricepe să dezvăluie pretutindeni lumina tăinuită. Ai impresia că descoperi o mare însorită, cu valuri ce sunt țâșniri de lumină și în fața căreia trebuie să închizi, orbit, ochii, pentru a te adăposti la umbră. - Max Brod Fragment din volumul "America" de Franz Kafka:   "Cât de cât împăcat, Karl se întoarse; în fața lui se află Klara, care i se adresa astfel: — Nu vă place la noi? De ce nu vă simțiți că acasal Veniți cu mine, să facem o ultimă încercare! Traversând sufrageria, îl conduse până la ușă. Cei doi domni erau așezați la o masă mai retrasă în fața unor pahare înalte în care spumega ușor o băutură necunoscută lui Karl și din care acesta ar fi voit să guste. Domnul Green își sprijinise un cot pe masă și stă obraz în obraz cu Pollunder; cine nu l-ar fi cunoscut pe domnul Pollunder ar fi putut crede lesne că acolo se discută despre ceva cu caracter criminal, și nu despre o afacere. În tim ce domnul Pollunder îl urmărea pe tânăr cu o privire binevoitoare, lui Green nici nu-i păsă de Karl, deși firesc ar fi fost să imite cel puțin gestul celui cu care se întreținea; Karl văzu în această purtare semnul unei anume atitudini a domnului Green. Fiecare cu ale lui; Karl pe de o parte, iar Green, pe de alta, aveau să-și pună în valoare aptitudinile, încât relațiile sociale dintre ei urmau să fie stabilite în timp, prin victoria sau eșecul de care va avea parte fiecare. „Dacă atâta îi poate capul, este un nebun”, hotar Karl. „La o adică, nu-i cer nimic, și vreau să mă lase și în pace.” Ajuns pe coridor, își zise că se purtase probabil nepoliticos; fiind cu ochii ațintiți asupra lui Green, aproape că se lăsase târât din camera de Klară. Asta-i sporea bucuria de a merge acum alături de ea. Străbătând coridoarele clădirii, nu-i veni să-și creadă ochilor că întâlnește la fiecare douăzeci de pași câte un servitor spilcuit, în livrea, având asupra lui câte un sfeșnic gros care trebuia ținut cu ambele mâini. — Noua instalație electrică n-a fost pusă la punct până acum decât în sufragerie, explică Klara. Casa am cumpărat-o de curând și am transformat-o complet, atât cât poate fi transformată ciudată arhitectură a unei clădiri atât de demodate. — Există și în America clădiri vechi? vru să știe Karl. — Desigur, spuse Klara râzând și îl trase după ea mai departe. Aveți o imagine curioasă despre America. — Să nu râdeți de mine! ceru Karl pe un ton supărat. În definitiv, el cunoștea atât Europa, cât și America, pe când ea nu văzuse decât America. Klara întinse o mână și, din mers, deschise o ușă, zicând fără să se oprească: — Aici veți dormi. Karl ar fi vrut desigur să vadă camera pe loc, însă Klara îi explică nerăbdătoare, aproape țipând, că are destul timp pentru asta și-i porunci s-o însoțească mai întâi pe ea. Se mai smuciră reciproc, câtva timp, încoace și încolo, după care Karl se gândi că n-are de ce să se țină de fusta fetei, ascultând-o orbește; se smulse așadar de Ianga Klara și pătrunse în cameră."