Amintiri despre parintele Nicodim Bujor

    "Luați seama că nu cumva un gînd viclean ascuns în inimile voastre să se transforme într-o nelegiuire. Să alegem ce este frumos și valoros din viața aceasta, nu intrigi, insulte, jigniri, care rănesc sufletul și-l coboară în prăpastia pierzării. E foarte important a ști ce să alegi din drumul acestei vieți și să le ții pentru veșnicie. Viața e un drum fără întoarcere, care nu se poate lua de la început, încât odată trecut și fără folos, nu mai rămâne decât regretul în veșnicie, a durerii fără sfîrșit." Pr. Nicodim Bujor     În inima părintelui Nicodim încăpeau mulți, foarte mulți, căci inima sfinției sale era sălașul iubirii. Numai dintr-o inimă plină de iubire poate izvorî atâta milă, grijă și îngrijorare pentru semenii săi, fie ei bogați sau săraci, prinți sau cerșetori, plini de virtuți sau plini de păcate. Părintele Nicodim era un înger pe pămînt. Un înger în trup cu sufletul înaripat. Mihaela Ion           Fragment:       “Părintele Nicodim Bujor. Auzisem de foarte multe ori numele acesta. De la mulți apropiați și cunoștințe auzisem că e înainte văzător cu duhul. Mi-am propus de multe ori să merg să-l cunosc și tot de atâtea ori au intervenit unele lucruri care erau, sau păreau, priorități. Târziu de tot, dar din fericire nu foarte târziu (pentru că Dumnezeu a rânduit chiar printr-o minune să-l întâlnesc), mi-am dat seama că prioritate ar fi fost să merg să-l cunosc pe părintele Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. L-am cunoscut, după cum am spus, târziu, dar suficient de devreme încât, să pot avea multe amintiri în legătură cu bătrânul îmbunătățit.”