Amintiri din hristosfera

Amintiri din Hristosfera întărește ideea racordului cosmic, părtășia la o taină primordială, urmând Codul lui de Chardin, cu cele patru stadii. Precum în pelerinajul la Guadelupe când, încercat de teofania mexicană, V. Andru simte "continuitate între noi toți". Zilele bengaleze, în pofida babiloniei Calcuttei, îl îmbătă de spirit atemporal, iar la Tokio, căutând umbra Monseniorului Ghika, cu fabuloase conexiuni de destin, descoperă epoca Heisei, cu liniște și pace; adică epoca isihiei. La Moscova, trecut prin "școala toasturilor", se întâlnește cu bucovineanul rătăcitor M. Prepelița, un "liric întregitor de spații răpite" și cu boema românilor moscoviți (v. Un Paște roșu la Moscova). Petrecându-și Crăciunul la Roma (1989) se confruntă cu euforia gorbymaniei, salutând ieșirea din "adormire" a românilor. Lângă peisajul spaimos din "cazanul" Sarajevo poate contempla revenirea la viață a orașului Zen (Nagasaki) și, cu un aer complice, ne împărtășește exorcismul celor din Polinezia, "cu un picior în neolitic", ocupați cu "pisatul" dracilor.