Zece povestiri antume

O pildă hasidică spune că în Adam se aflau sufletele tuturor oamenilor care urmau să se nască pe lume. și, când Adam a luat fructul oprit și a dat să guste din el, șapte suflete au fugit din Adam și n-au participat la gustarea din fructul oprit… astfel că ele au venit pe pământ fără păcatul strămoșesc… Dintre ei se aleg salvatorii omenirii… Dar dacă Geneza trebuie citită toată în cheie simbolică, și dacă Adam însuși trebuie citit în cheie simbolică… ce vor fi însemnând cele șapte suflete care nu au făcut păcatul strămosesc… - Vasile Andru Fragment din  carte: "Întâlnire cu Evanția în cimitirul maritim Sulina Am venit la Sulina s-o întâlnesc pe Evanția Mărulis. Am în suflet un eveniment arzător, presimțirea întâlnirii cu legenda vie. Dar am și o îndoială. Oare nu ajung prea târziu? Acum este septembrie. 1976. Sper să mai fie în viață. Știu că prin 1965-1966, dânsa trăia. Așadar, am nădejde, emoții, îndoieli. Este vorba de Evanția din romanul Europolis de Jean Bart. Evanția, pe care mulți o cred o ficțiune, o plăsmuire. Alții cred că, dacă totuși a existat, a fost ușa de biserică! Vaporul intră în portul Sulina la ora 11. Privesc țărmul cu sete. Am sentimentul de ireal, de mutare într-un timp anistoric. Sulina e altă lume! Aștept să priponească vaporașul la un ponton. Cum priponitul durează ceva timp, iscodesc fața albă a orașului: blocuri cu patru etaje aliniate cuminte pe țărm. Îmi pare că aici s-a petrecut o mișelie! În locul vechii așezări pestrițe, ca o poartă de Orient, te trezești cu acest oraș cubist, socialist. Sper să găsesc și urme din vechiul Cosmopolis, acea utopie danubiană. Mă pregătisem pentru această călătorie. Ca să sondez subconștientul Sulinei, îl recitisem pe Jean Bart, cartograful sufletului dunărean și nasul cimitirului maritim. "