Ca urmare a nedreptății strigătoare la ceruri ce ni s-a făcut la 1812, Basarabia a devenit un nume sfânt nu numai pentru basarabeni, ci și pentru toți moldovenii, și nu numai pentru moldoveni, dar și pentru munteni, și pentru ardeleni, și pentru orice roman din orice colț al lumii. Basarabia a devenit un nume-simbol pentru toți românii, iar pentru basarabeni înainte de toate. Basarabia e fiica răpită de la sanulpătriei-mame, e o rană mereu sângeranda, o conștiință mereu trează, este dorul nestins al romanului din Țara de fratele său înstrăinat cu forța și același dor îndurerat al romanului basarabean de patria-mama." - Nicolae Matcaș În conformitate cu stipulațiile Tratatului de pace ruso-turc de la București din 1812, Basarabia a fost anexată la Imperiul Rus. Spațiul dintre Prut și Nistru a cunoscut inițial o perioadă de ajustare la organizarea administrativă a Imperiului Rus. Prima fază a perioadei respective o constituie scurtă administrare a provinciei românești de către boierul modovean Scarlat Sturdza, trecut în serviciul Rusiei. Sub conducerea lui au fost instituite structurile administrative provinciale, care, pe lângă cele existente până la anexare, au fost menținute intacte până în 1816. Este lipsită de temei opinia potrivit căreia S. Sturdza, fiind bătrân, a dat dovadă de o slabă activitate administrativă. Din contra' documentele de arhivă, în special condică de expediție, scot în evidență faptul că el, până a se îmbolnăvi, s-a manifestat din plin ca administrator. Mai mult decât atât, devenind o unealtă în mâna rușilor, el a fost cel care a introdus primele legi rusești în provincia răpiță. Concomitent, demersul nostru reprezintă și o dovadă că istoriografia referitoare la Basarabia conține multe aspecte neelucidate până astăzi, în timp ce fondurile de arhivă sunt în așteptarea investigatorilor.
