Anii copilariei pe strada Maiakovski: amintiri
Anii copilariei au intotdeauna ceva magic. Ori poate ca magicul nu le apartine lor, ci sufletului de copil ramas in fiecare dintre noi pana la maturitate sau senectute. Rememorarea savarseste o selectie si, chiar daca anii rememorati sunt - istoric vorbind - ai unor perioade dramatice, se intampla sa reinvie, "cu bune si cu rele", doar ceea ce este semnificativ. In cartea lui Emilian-Dan Mandreanu regasim Brasovul de altadata (din anii 1956 - 1962, cand orasul isi pierduse temporar numele, devenind "orasul Stalin"), cu atmosfera de atunci, cu lipsurile si restrictiile perioadei, dar si cu bucuriile, tristetile, uimirile, nazbatiile copilului de odinioara si chipurile de neuitat ale parintilor, fratelui, rudelor, vecinilor, dascalilor, colegilor de scoala si prietenilor de joaca, ale tuturor celor care au avut un rol in formarea profesorului-povestas care, acum, deapana amintiri. Dintre prieteni, unii au ajuns celebri (pianistul Radu Lupu, interpreta de muzica usoara Doina Limbasanu), altii au parcurs trasee mai modeste, dar onorabile, altora li s-a pierdut, cu timpul, urma, nuinsa si amintirea. istorisirea se incheaga simplu, firesc, onest si tocmai de aceea captivant, placut, ca o poveste rostita domol, nu scrisa. Privirea retrospectiva sine ira et studio este o marturie ca, si in imprejurari potrivnice, daca oamenii care te inconjoara sunt de omenie, se statorniceste o latura netagaduit frumoasa a vietii si aceea se cuvine impartasita, "sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura", cum spunea odinioara cronicarul Ureche in Letopisetul sau. - Prof Mihaela Malea Stroe Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania
