Cartea Anul in care te-am intalnit PDF

    Câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul în paginile lui, te pune serios pe gânduri și îți dăruiește o porție zdravănă de poftă de viață.     „Aveam cinci ani când am aflat că o să mor”, așa își începe Jasmine povestea. Din dorința de a umple de sens fiecare clipă, înainte ca viața să ajungă inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile într-un ritm nebunesc, fără vreo zi de concediu medical, fără să se plângă, fără să primească avertismente. Acum, Jasmine are 33 de ani și a fost concediată cu șase săptămâni înainte de Crăciun. Fără serviciu, este nevoită să facă față celorlalte îndatoriri ale vieții, pe parcursul acestei „vacanțe la grădină”. Mai presus de orice, trebuie să aibă grijă de sora ei, Heather, care suferă de sindromul Down și pe care a neglijat-o în ultima vreme. Abia acum deschide ochii către casă și grădina în care s-a mutat de patru ani și pe care nu a apucat să le descopere.     Deprimată, își exprimă revolta față de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, care iubește în același timp două lucruri incompatibile: familia și alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viața lui se îndreaptă vertiginos spre eșec pe toate planurile. În pragul Anului Nou se intersectează destinele a doi oameni aflați la răscruce de drumuri. Astfel, în nopțile cu luna și în zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neașteptată se leagă între cei doi vecini.     Dar abia atunci când îl întâlnește pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotărât să îi ofere slujba ideală, Jasmine înțelege că viața ei o să se schimbe. Uneori, trebuie să stai pe loc pentru a face lucrurile să se miște.           Fragment:       “E prima zi de martie, prima zi de primăvară, și în timp ce alerg pe faleză către casă văd cel mai frumos curcubeu, care de la distanța asta pare să aterizeze direct pe casa mea, sau undeva în curtea din spate. Asta nu e un semn. Nu spune să fac ceva. E un simbol. Așa cum sunt ghioceii care se lupta să iasă din pământ în ianuarie și februarie, puțin câte puțin, frumoși și cu aspect timid, de parcă ce fac ei ca să reușească asta nu ar fi nici pe departe vreun mare lucru. Ei fac să pară că e ușor.     Monday O'Hara e alt exemplu. Apariția lui în viața mea și faptul că vrea să mă recruteze, că m-a căutat și s-a gândit că sunt bună de ceva. Și asta e o chestie Mă gândesc des la el, nu doar pentru că e chipeș, ci și pentru ce reprezintă. Am vorbit de două ori la telefon după întâlnirea noastră și de fiecare dată mi-am dorit să nu se mai termine discuția. Mi-a acordat atât de mult timp încât cred că fie e foarte dedicat muncii lui, fie nu voia nici el să termine discuția. A trecut o lună. Răgazul de gândire s-a încheiat. Aștept să ne vedem.     Ca și curcubeul de deasupra casei mele, ghioceii, covorul de brândușe violete din grădina soților Malone și Monday O'Hara sunt pentru mine simboluri. Toate sunt lucruri vizibile care reprezintă ceva invizibil: speranța.     Fac puțină ordine. Casa e într-o asemenea dezordine încât îmi dau seama că am nevoie de un container de gunoi. Am unul, dar este în alee, plin cu bucăţile de pavaj scump, care fac ca o mulţime de tipi dubioși să-mi bată la ușă ca să mă întrebe dacă nu vreau să scap de ele. Așa că dacă vreau să umplu containerul cu gunoaiele dinăuntru trebuie să golesc mai întâi piatră. Dar asta înseamnă să găsesc un loc unde s-o arunc.”    Câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul în paginile lui, te pune serios pe gânduri și îți dăruiește o porție zdravănă de poftă de viață.     „Aveam cinci ani când am aflat că o să mor”, așa își începe Jasmine povestea. Din dorința de a umple de sens fiecare clipă, înainte ca viața să ajungă inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile într-un ritm nebunesc, fără vreo zi de concediu medical, fără să se plângă, fără să primească avertismente. Acum, Jasmine are 33 de ani și a fost concediată cu șase săptămâni înainte de Crăciun. Fără serviciu, este nevoită să facă față celorlalte îndatoriri ale vieții, pe parcursul acestei „vacanțe la grădină”. Mai presus de orice, trebuie să aibă grijă de sora ei, Heather, care suferă de sindromul Down și pe care a neglijat-o în ultima vreme. Abia acum deschide ochii către casă și grădina în care s-a mutat de patru ani și pe care nu a apucat să le descopere.     Deprimată, își exprimă revolta față de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, care iubește în același timp două lucruri incompatibile: familia și alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viața lui se îndreaptă vertiginos spre eșec pe toate planurile. În pragul Anului Nou se intersectează destinele a doi oameni aflați la răscruce de drumuri. Astfel, în nopțile cu luna și în zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neașteptată se leagă între cei doi vecini.     Dar abia atunci când îl întâlnește pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotărât să îi ofere slujba ideală, Jasmine înțelege că viața ei o să se schimbe. Uneori, trebuie să stai pe loc pentru a face lucrurile să se miște.