Cartea Apus de soare ed.2014 PDF

Cartea cuprinde cele patru părți ale operei "Apus de soare",  un tabel cronologic, dar și repere critice, la adresa lui Delavrancea și a operei sale. „Delavrancea realizează o capodoperă a genului cu Apus de soare, evocare a ultimilor ani ai domniei lui ștefan cel Mare, agonia și moartea eroului, nu înainte de a-și fi impus testa-mentul politic, înfrângând urzelile unui complot. Pe fundalul ținei Moldove arhaice și eroice, figura protagonistului e con-struită într-un crescendo dramatic de elemente hieratice și profund omenești, între care ciocnirea dintre voința supremă a Principelui și forțele vitale în declin ale Bătrânului reușește efectele cele mai autentice.” Mircea Zaciu "Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să stați mărturie după ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci și șapte de ani... mulți și puțini... de când Moldova îmi ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, răzăși și țărani, în Câmpul de la Direptate, și cum vru Moldova așa vrusei și eu. Că vru ea un domn drept, și n-am daspuiat pe unii ca să îmbogățesc pe alții... că vru ea un domn treaz, și-am vegheat ca să-și odihnească sufletul ei ostenit... că vru ea ca numele ei să-l știe și să-l cinstească cu toții, și numele ei trecu granița, de la Caffa până la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos... Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe... că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri s-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor..." Fragment: " Sala tronului. De jur-împrejur, câte două rânduri de jeturi în stil bisericesc. în dreapta, lângă tron, un jet mai înalt cu stema Moldovei. Pe pereți se văd portretele străbunilor. în fund, în dreapta și în stânga tronului, două intrări. Pe latura din stânga, planul al doilea, o ușe. Ferestre în dreapta. SCENA I DOFTORUL IERONIMO DA CESENA, DOFTORUL IOHAN KLINGENSPORN, DOFTORUL ȘMIL. Fiecare păstrează puțin accent în vorbire, iar CESENA vorbește pe jumătate italienește. DOFTORUL CESENA: Rămâi ca marmoră... DOFTORUL KLINGENSPORN: Multă lume grijit la Nremberg, dar că palatinul n-am allat... Așa de bolnav și așa de tare... Iessus Maria! DOFTORUL ȘMIL: în aer, în Pe trupul dumnealui numai crestături... Am milă, n-am Rana de la picior îi otrăvește trupul dumnealui... Și Mengli-Ghirăi e tare, dar un guturai, și la pat... Atunci să vedeți... „Unde e ai mâncat?... Smilică, ce, tu ești suprat?" „N-am nimic." „Vezi, eu am, Smilică." În viteazul ăsta, o putere care scapă medicinii... O voință care a voit slobod până la sfârșit... DOFTORUL CESENA: L-am văzut, amestecat cu nemeții. Gemea codrii de freddo. El ajută și încuraja pe toți... Cu miei ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E ammalato, Dio Santo! DOFTORUL ȘMIL: Klingensporn, ce zici de rană? DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate... Peste șaptezeci de ani... hî... Să i-o ardem cu ferul roș... DOFTORUL ȘMIL: Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui... să treacă și prin asta... O să vrea? DOFTORUL CFSENA: Să-l Încredințăm că e durere grozavă... „Serenissime, mă che dolore"... „Io voglio"... Ho studiato questo uomo maraviglioso... DOFTORUL ȘMIL: Saaat... Vine! SCENA ÎI Cei de sus. ȘTEFAN intră pe ușa din stânga și mai îmbătrânit, cu piciorul Înfășurat, la brațul DOAMNEI MARIA. Doamna, îmbrăcată închis. SIEFAN: Doftori... prieteni... sunteți bine?... O! ce plecăciuni! Mă prinz că Șmil a măturat dușumeaua cu fruntea... Nu, Șmil... Mie nu-mi plac toate câte îi plac bunului meu prieten Mengli-Ghirăi... Nițica Mario... Mario... Ce tresări... (La doftori:) Am căldura? DOFTORUL ȘMIL: Oleacă, mariată. ȘTEFAN: Arz? DOFTORUL ȘMIL: Arzi?... A, nu... ȘTEFAN: Dacă nu arz, ce vă-ngrijiți? Cine nu arde nu să sfârșește... DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihnă, măria-ta. ȘTEFAN: De mâne încolo, pace cu știința... Mă voi odihni... Așa... întins... nemișcat ca un mort... Nimic, Mario... Până mâne, trebile Mario... DOAMNA MARIA: Ce poruncește preaslăvitul stăpân? ȘTEFAN: Mai puțin ca o poruncă și mai mult decât o dorință. DOAMNA MARIA: Ascult, ștefane. ȘTEFAN: Așa... așa, dragă... Ah! e demult de atunci... Prea ești întunecată în straiele astea... Vreau ceva mai altfel... DOAMNA MĂRIA: Mă duc și mă întorc cum dorești."