Pentru acele rânduri, Soljenițîn a fost condamnat la opt ani de detenție în lagărele de reeducare. A fost eliberat în 1953 și trimis apoi în exil pe viață în Kazahstan. Deși a fost reabilitat în 1956 și a ajuns unul dintre cei mai citiți scriitori din țară, bucurându‑se de sprijinul lui Hrușciov, în scurt timp a redevenit persona non grată și în 1968 relațiile cu autoritățile sovietice se deteriorează și mai mult, după ce în Occident îi apăruseră, fără acordul său, Pavilionul canceroșilor și În cercul întâi.
În 1970 i s‑a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, dar asta nu a încălzit atitudinea oficialilor de la Moscova, scrisorile de amenințare au continuat să curgă, iar secretara care a dactilografiat Arhipelagul Gulag a fost hărțuită de KGB și apoi găsită moartă în apartamentul ei. Atunci Soljenițîn și‑a dat acordul ca Arhipelagul Gulag să fie publicat în Occident, iar un an mai târziu a fost arestat și închis. Privat de cetățenie și expulzat din țară, Soljenițîn luă calea exilului, din care avea să revină abia în 1994.
