Armatele Romano-Germane Pe Frontul Din Rasarit

Desigur, o literatură istorică destul de bogată a formulat ipoteze și răspunsuri parțiale asupra tematicii lucrării de față. Între contribuțiile notabile, pe primul plan se înscriu studiile lui A. Hillgruber, cele mai oneste contribuții de gen venite din afara cercului de cercetători din România. Pe cât posibil am căutat, în situația evidențiată, să preluăm ceea ce este corect la eruditul specialist german, și, mai ales, să completăm și să corectăm reconstituirile sale cu surse românești, inaccesibile autorilor occidentali, în plus, cu modestia de rigoare, mărturisim că am încercat să schițăm raționamente proprii, bazate pe o muncă de cercetare de lungă durată, fără a avea însă pretenția că sunt „fixate pentru eternitate”, în evidențierea liniilor de forță ale raporturilor de război dintre cel de-al treilea Reich și România. Pe de altă parte, în finalul lucrării ne-am străduit să punem în relief, pe un teren arareori abordat de specialiști, influențele pozitive și negative ale participării la războiul din Est, sub conducerea directă a Reichului, depistate în organizarea, instrucția și dotarea armatei române, impactul relațiilor specifice de comandament asupra formelor de bază ale luptei armate, în ofensivă și apărare. În final, dar nu în ultimul rând, ținem să reliefăm aportul D-lui profesor universitar colonel doctor Nicolae Ciobanu, la realizarea lucrării ce o supunem atenției dumneavoastră – contribuție materializată printr-o desăvârșită îndrumare – precum și suportul primit din partea conducerii Academiei de înalte Studii Militare pe tot parcursul realizării prezenței lucrări.