Aroma de august

Nu am avut o relație tocmai sănătoasă cu ai mei. Am acumulat pe parcursul vieții atât de multă mânie, care uneori se transformă în ură. Erau trăiri pe care nu știam, nu reușeam să le scot din mine, deși simțeam că îmi mănâncă, literalmente, sufletul. Cartea asta a fost ca o descătușare, pentru mine. De cum am luat în mână un pix și o foaie, simțeam cum mă inundă furia. În timp ce așterneam cuvintele pe hârtie, însă, totul se transformă într-o energie pozitivă. Aroma de august îmi place să cred are un vibe bun, care sper să te cuprindă și pe TINE. Sper să te facă să cazi pe gânduri, să privești mai mult în sinea ta, să reflectezi mai mult asupra unor lucruri aparent banale, dar care îți pot schimba pentru totdeauna viața. În bine. Bucăți din tine despre care știi cumva în sinea TA, dar pe lângă care treci, ca un străin, din cauza tumultului vieții cotidiene. Și uite așa, pe zi ce trece, te îndepărtezi tot mai tare de TINE. Aroma de august a luat viața de la un suflet căruia eu i-am dat viața. Fetița mea, Cataleya. Este zestrea mea pentru ea. Văd zestrea asta. Ușor prăfuită, îngălbenită, acoperită de patina timpului, acolo, sus, în mansardă. O văd cum ea o deschide și cum le citește în nopțile ploioase copiilor, nepoților, strănepoților. Dar este și moștenirea mea pentru TINE, dragă cititorule. TU, copil. TU, părinte. TU, suflet. Multă lume m-a întrebat, ținând în mână manuscrisul, de ce am ales să vorbesc despre un subiect delicat. Ei bine, puteam să evit, mai ales în vremurile astea, să povestesc ce înseamnă să trăiești cu un musulman, astăzi. Dar nu am făcut-o. Dimpotrivă, mi s-a părut momentul ideal pentru asta. Îmi place să cred că vorbele mele vor mai șterge puțin din ura colectivă care ne atrage și ne prinde ca într-un vârtej pe din ce în ce mai mulți dintre noi. Am uitat să fim oameni. Am uitat să ne ascultăm sufletul. Am dat prea multă putere minții, care, de cele mai multe ori, e înșelătoare.