De multe ori avem impresia că putem citi un om doar privindu-l la televizor, că știm exact ce tip de persoană este și tindem să judecăm fără să cunoaștem esența acestuia și adevărata-i personalitate. Celebritățile sau persoanele publice sunt ușor de pus la zid de către o lume întreagă, dar nimeni nu stă să îi întrebe ce este în sufletul lor. Am ales să citesc o lectură sinceră, a unei persoane publice, Ioana Tiganila, ce a ținut neapărat să ni se confeseze într-un mod cât se poate de frumos, având ca muză pe fata ei, Cataleya. Consider că este o moștenire frumoasă ce îi lasă prin cartea „Aromă de august” și sunt sigură că peste câțiva ani, fata ei o să aprecieze enorm această dovadă de iubire venită de la mama sa.
Deși cred că era o idee bună să o citesc în august, pentru a păstra tendința numelui cărții, am citit cartea tocmai în cctombrie, însă mesajul l-am înțeles la fel de clar, indiferent de lună. Ce am simțit în stilul Ioanei? Dorește să fie prietena noastră, a cititorilor, și sinceritatea ei se simte în fiecare rând. Ni se adresează frumos, cald, onest și nu îi este frică să abordeze câteva teme care pe unii îi poate deranja. Vorba aceea, dacă tot a ajuns până aici, măcar să o asculte o lume întreagă și să pună toate cărțile pe masă cu această ocazie. Profesia cred că te învață să spui stop cenzurii modului de gândire.
Ce am apreciat la Ioana este faptul că nu se justifică sau nu încearcă să te facă pe ține să crezi altceva… Ea îți expune motivele ei, modul ei de gândire și după aceea te lasă pe ține să decizi dacă are dreptate sau nu. Este extrem de directă și mi-a plăcut că își asumă pe deplin faptele ei, pe unele privindu-le cu regret, pe altele nu. Nu există persoană în lume care să fie 100% mulțumită de viața ei, însă Ioana privește cu optimism spre viitor și dorește să fie un exemplu demn de fiica ei. Am mai admirat și faptul că Ioana își contrazice într-un fel profesia de jurnalist și vă explic imediat ce vreau să spun. În mod normal, în fața unui pupitru de știri trebuie să citești știrea și să o relatezi așa cum este. Poate uneori te simți îngrădit, sufocat de anumite rigori și aștepți orice moment pentru a avea clipa ta de „răzvrătire”. Probabil așa a învățat la Facultatea de Jurnalism și bine a făcut, pentru că este o persoană foarte vocală în această carte și mi-a plăcut foarte mult că aici a avut curajul să abordeze temerile, viața, gândirea și acțiunile ei, fie ce o fi.
O lectură ușoară, o lecție de viață și un mesaj frumos, îmbrăcat în căldură și în dulceața unei înghețate de august.
Alte recenzii de la Ioana Țigănilă:
