Cele două texte care formează prezentul volum (Schopenhauer educator, aparținând lui Nielzsche și Arta de a fi fericit, lui Schopenhauer) sunt realizate într-o relativă autonomie. Apropierea lor, inspirată de o structură dialogică implicită, este și tipul de organizare pe care l-am gândit pentru colecția Formă mentist punerea împreună, uneori dialectică, a doua texte a căror independență favorizează pluralitatea argumentelor. Suntem într-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importă valabilitatea absolută a soritului, ci geometria variabilă a argumentației. Cele 50 de reguli pentru a dobândi fericirea, adiționate în lucrarea postumă a lui Schopenhauer, nu contrazic esența sale pesimiste: ,Nu căutăm decât liniștea și, în limitele posibilului, absența suferinței'; ,Consideră nenorocirea actuală o mică parte din ceea ce s-ar putea întâmpla.' Schopenhauer pesimistul, care nu crede în fericire, ne cere luciditate în confruntarea cu neajunsurile vieții. Nu putem fi fericiți! Cu siguranță! Dar putem evita suferința... Forma mentis înseamnă starea minții. A cărei minți? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui număr suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectivă. Există așa ceva? Peste tot unde vedem că lumea se comportă la fel: un milion de tineri poartă simultan aceiași blugi, eventual rupți, lumea se supune modei, există mode intelectuale și filosofii la modă. Forma minții e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite cărți de filozofie au schimbat societatea și continua să o influențeze cu fiecare nouă generație de cititori.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
