Arta Refugii

Paul Goma – unul dintre cazurile cele mai tulburătoare ale literaturii românești. De neînțelegere, ignorare, injustiție din partea contemporanilor au mai avut parte și alte personalități așezate oblic față de vremea lor, de la Macedonski la Stere și Panait Istrati. Dar conflictul se înscria în ramele așa-zisei normalități a unei societăți în care era admisă replică, în care controversa se putea desfășura în voie. Spre deosebire de amintiții săi înaintași, Goma a avut de înfruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lăsă dreptul de autoapărare, care nu-i îngăduia libertatea civilă. Lupta sa devansă cu mult limitele unei opacități estetice sau ale unor neaderente de vederi politice care se pot transa în văzul lumii, audiindu-se toate părțile, chiar dacă una ar fi, într-o anumită conjunctură, defavorizată. Era o luptă cu Istoria, cu o Istorie intrată într-o perioadă de criză convulsivă din pricina instaurării și îndelungatei persistente a totalitarismului roșu. Să nu uităm, căci în orice caz posteritatea nu va uita, un lucru elementar: Goma a fost cel mai radical, cel mai sonor oponent al opresiunii comuniste din România, suficient de bine cunoscut și în Occident ca un herald al unei eliberări la care și-a adus o contribuție morală de netăgăduit. - Gheorghe Grigurcu