Așteptând revoluția. Pasoptismul și vocile sale La peste un veac și jumătate de la 1848, se simte, în identitatea de adâncime a statului și a națiunii noastre, ambiguitatea moștenirii pașoptiștilor. Statul pe care ei îl edifică, în anii în care ajung la guvernare, mizează pe centralizare și autoritarism. Eșecul României Mari este eșecul scenariului pașoptist însuși. Generozitatea utopică a anului 1848 a lăsat loc ambiției de a fonda o națiune etnică omogenă, prin acțiunea statului omnipotent, incapabil să accepte limitările impuse de domnia legii și să respecte libertățile politice. Cultivarea libertății individuale, ca fundament al civismului și al constituționalismului – iată ceea ce pasoptismul și bratienismul de după Unirea de la 1918 nu au fost pregătite nici să încurajeze și nici accepte. Cei de astăzi au datoria să construiască un drum intelectual și etic care să redea cetățeanului demnitatea sa suverană. Doar în acest mod patria noastră poate căpăta, în fine, un sens al duratei. – Ioan Stanomir
