Astronautul din Boemia

Finalist la Center for Fiction’s First Novel Prize 2017 • New York Times Book Review Editors' Choice   Orfan de mic, crescut într-un sat din Cehia de bunicii săi iubitori, Jakub Prochazka devine dintr-un cercetător modest primul astronaut al țării. Când o misiune periculoasă către Venus îi oferă atât șansa de a fi erou, așa cum și-a dorit dintotdeauna, cât și un mijloc de a ispăși păcatele tatălui său, fost informator comunist, Jakub se aventurează curajos în necunoscut, lăsând-o în urmă pe Lenka, soția și prietena lui cea mai bună. Singur în spațiu, Jakub trăiește aventuri paradoxale și se împrietenește cu o ființă extraterestră absolut neobișnuită – reală sau imaginară? – cu care poartă discuții filosofice despre artă și iubire. Va mai reuși oare Jakub să revină în siguranță la viața pe care a lăsat-o în urmă, pe Pământ?   Cu toată stranietatea spațiului cosmic, ceea ce impresionează în acest roman neobișnuit, melancolic, este nostalgia eroului după locul de unde a plecat și unde s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. - New York Times Book Review Ai senzația că un episod din Star Trek a aterizat în Gluma lui Milan Kundera. - The Guardian Este mai mult decât un roman SF alert și nebunesc... Kalfar are o minte atât de ingenioasă și atâtea idei de explorat, iar scriitura lui e vie și sarcastică! O voce foarte distinctă, imposibil de confundat. Un debut de o imaginație frenetică, plin de vitalitate și originalitate. - New York Times Convingător, ingenios și impresionant, romanul aduce în discuție felul în care ne lăsăm amprenta asupra istoriei. Dar adevărata sa misiune este de a demonstra ce ne definește ca oameni – legătură profundă cu ceilalți.” – San Francisco Chronicle   Jaroslav Kalfar s-a născut cu un an înainte de Revoluția de Catifea din Praga. La 15 ani a emigrat în Statele Unite și a învățat limba engleză din cărți și desene animate. Deține un Masterat în Arte Frumoase de la New York University, unde a beneficiat de o bursă Goldwater și a fost nominalizat la E.L. Doctorow Prize. I s-a acordat Național Endowment for the Arts Creative Writing Fellowship 2018. Locuiește in Brooklyn. Astronautul din Boemia este romanul său de debut. Fragment din volumul "Astronautul din Boemia" de Jaroslav Kalfar:   "- Nucleul te atrage spre el, a spus Petr. Pare să aibă un câmp gravitațional de intensitate scăzută. Tu te simți bine? - Nemaipomenit. În cât timp ajung la nucleu? - La viteza asta, cam în douăzeci de minute. Mai așteptăm zece minute până își termină treaba colectorul, apoi activăm propulsoarele, te scoatem de acolo și o să-ți stabilizăm de la Centru traiectoria înapoi către Pământ. Iar apoi o să te duci în laborator și o să-ți pui mâinile de aur la lucru. - Recepționat. M-am uitat în jur și am observat că Hanus dispăruse. Nu-i mai simțeam prezența în tâmple. În toată nava răsună un ecou de smirghel frecat de metal. Am ascultat cu atenție, încercând să-mi dau seama de unde vine, însă părea să se audă de peste tot, un râșnit nemilos. JanHusl se învârtea cu o viteză tot mai mare. Nucleul părea să fie prea aproape. Solid ca o rocă. Impenetrabil.  Luminile de deasupra mea au pâlpâit, la fel și Lătărețul. O pală de aer rece mi-a învăluit umerii. - E ceva în neregulă cu sursa ta de energie, a spus Petr. Scrâșniturile s-au transformat într-un șuier constant. Luminile au început să pâlpâie la intervale mai mari. Nava nu tremura, ci începuse să se clatine încoace și încolo, scuturată de vibrații foarte puternice, iar praful violet care se izbea de fereastra mea devenise atât de dens, încât Venus nici nu se mai vedea. - Crește viteza, a spus Petr, cu glasul întrerupt de pârâituri, smulgându-și câteva fire din barbă. Senatorul Tuma stătea lângă el, cu un zâmbet prostesc înghețat pe buze și cu paharul de șampanie gol. Ospătării angajați pentru eveniment se uitau cu gura căscată la ecrane. Becurile de deasupra mea au explodat, cioburile lor mici și ascuțite izbindu-se de protecția de plastic menită să le împiedice împrăștierea prin cabină. S-au aprins luminile de urgență albastre, alimentate de un generator separat de sistemul de alimentare principal, același generator care dădea curent și Lătărețului. Țiuitul strident al alarmei a întrerupt acordurile blânde ale Rusalkăi. Mi-am concentrat toate gândurile asupra lui Hanus, sperând că are să se întoarcă. - Jakub, computerul principal a căzut. Ce se vede cu ochiuI liber?"