Atac la rege

    TRILOGIA CARE A INSPIRAT CEL MAI PREMIAT SERIAL AL ULTIMILOR ANI.     Scandal după scandal. Un excelent spectacol. După ce a ajuns în vârful puterii, nou alesul prim-ministru Francis Urquhart se confruntă cu o criză politică ce ar putea duce la căderea guvernului. Luând măsuri drastice ca să-și salveze viitorul politic, el se confruntă cu un obstacol neașteptat: idealistul și foarte hotărâtul rege care vrea să-și pună în practică ideile. Urquhart pregătește un plan în care să expună activitățile scandaloase ale unor membri ai Curții regale, însă căderea acestora ar putea duce și la prăbușirea monarhiei.     "Cu un prieten ca Michael Dobbs, cine are nevoie de dușmani? În ale scrisului, Dobbs e un ștrengar cu tupeu, iar cărțile lui atrag prin autenticitate. Oamenii adora asta." - The Times     "Michael Dobbs are o abilitate nefirească de a prezice viitorul. O lectură fascinantă care dă fiori Palatului Buckingham." - Sunday Express     Fragment din romanul "Atac la rege" de Michael Dobbs:     “Stamper fu următorul care rosti câteva cuvinte. Erau destule vești rele.     - Patru puncte, Francis.     - În față?     - În spate. Escalarea situației cu regele ne-a făcut mult rău. Patru puncte și ne mișcăm în direcția greșită.     Urquhart își plimbă limba de-a lungul buzelor subțiri.     - Dar tu, Algy? Ai adus și tu o găleată cu lături să mi le torni în cap?     Când Urquhart se întoarse spre trezorierul partidului, trebuiră să se strângă mai tare unul lângă altul pentru că specialistul în finanțe avea puțin peste un metru cincizeci și erau nevoiți să facă un efort ca să-l audă în salonul plin de zumzetul conversațiilor. Spre deosebire de ministrul de Finanțe și de Stamper, acestuia nu i se spusese nimic referitor la planurile pentru alegeri anticipate, dar nu era nici el prost. Când un trezorier e întrebat cum un partid care trăiește dintr-o descoperire de cont ar putea să strângă zece milioane de lire în grabă, știe că se pregătește ceva. Se uită la ceilalți cu o figură grăsută și îmbujorată, lungindu-și gâtul cât să-i poată vedea.    - Nu se poate. Atât de repede după alegeri și imediat după Crăciun, chiar înainte de-a intra în recesiune... N-aș putea să strâng zece milioane de lire tot anul, darămite într-o lună. Să fim realiști, de ce ar vrea cineva să împrumute atâția bani unui partid cu o majoritate slabă care va fi și mai slabă?     - Ce vrei să spui? întrebă Urquhart.     - Îmi pare rău, Francis, îi explică Stamper. Mesajul te așteaptă probabil pe birou. Freddie Bancroft a murit în dimineața asta.     Urquhart cântări vestea cu privire la dispariția colegului de prin zona lui. Nu era chiar o surpriză. Bancroft fusese un cadavru politic de ani buni și era timpul să-i vină rândul.     - Păcat, cu cât a câștigat? Urquhart făcu un efort pentru a lăsa o pauză între cele două gânduri. Știau cu toții ce îl preocupă, anume că titlurile dramatice din presă cu privire la alegerile locale aveau obiceiul de a crea o nouă stare la nivel național, de obicei împotriva guvernului, ceea ce ducea la sacrificarea ritualică a candidatului partidului aflat la guvernare.     - Nu destul de mult.     - La naiba!     - O să pierdem. Și cu cât întârziem mai mult, cu atât mai rău va fi.     - Primele mele alegeri locale ca prim-ministru. Nu-o să fie o recomandare grozavă pentru mine, nu-i așa? Speram să fiu locomotivă care conduce partidul, nu să fiu strivit sub roțile ei.”